CĂRŢI DE CITIT ÎNTR-O VIAŢĂ

Pentru că românului i s-a deschis apetitul lecturii, vă prezint o colecţie de cărţi de citit într-o viaţă. Bine, asta pe lângă revistele de citit pe WC, FHM, PlayBoy, Maxim şi multe altele.

Lectură plăcută!

1. O mie şi una de nopţi – Anonim
2. Povestea tăietorului de bambus – Anonim
3. Povestea lui Genji – Murasaki Shikibu
4. Cronica celor trei regate – Luo Guanzhong
5. Marginea apei – Shi Nai’an & Luo Guanzhong
6. Măgarul de aur – Lucius Apuleius
7. Tirant Blanc – Joanot Martorell
8. La Celestina – Fernando De Rojas
9. Amadis de Gaula – Garci Rodriguez De Montalvo
10. Viaţa lui Lazarillo de Tormes – Anonim
11. Gargantua şi Pantagruel – Francois Rabelais
12. Lusiada – Luis Vaz De Camoes
13. Regele maimuţa: Călătoria spre vest – Wu Cheng’en
14. Peripeţiile năpăstuitului călător – Thomas Nashe
15. Thomas din Reading – Thomas Deloney
16. Don Quijote – Miguel De Cervantes Saavedra
17. Muncile lui Persiles şi ale Sigismundei – Miguel De Cervantes
18. Adevărata istorie a cuceririi Noii Spanii – Bernal Diaz Del Castillo
19. Aventurosul Simplicissimus – Hans Von Grimmelshausen
20. Prinţesa de Cleves – Marie-Madelaine Pioche De Lavergne, Contesa De La Fayette
21. Oroonoko – Aphra Behn
22. Robinson Crusoe – Daniel Defoe
23. Dragostea în Exces – Eliza Haywood
24. Moll Flanders – Daniel Defoe
25. Călătoriile lui Gilliver – Jonathan Swift
26. O propunere modestă – Jonathan Swift
27. Joseph Andrews – Henry Fielding
28. Memoriile lui Martinus Scriblerus – Arbuthnot, Gay, Parnell, Pope, Swift
29. Pamela – Samuel Richardson
30. Clarissa – Samuel Richardson
31. Tom Jones – Henry Fielding
32. Fanny Hill – John Cleland
33. Peregrine Pickle – Tobias George Smollett
34. Don Quijote Feminin – Charlotte Lennox
35. Candide – Voltaire
36. Rasselas – Samuel Johnson
37. Iulia sau noua Eloiza – Jean-Jacques Rousseau
38. Emile sau despre Educaţie – Jean-Jacques Rousseau
39. Castelul din Otranto – Horace Walpole
40. Vicarul din Wakefield – Oliver Goldsmith
41. Tristram Shandy – Laurence Sterne
42. O călătorie sentimentală – Laurence Sterne
43. Omul sentimental – Henry Mackenzie
44. Humphry Clinker – Tobias George Smollett
45. Suferinţele tânărului Werther – Johann Wolfgang Von Goethe
46. Evelina – Fanny Burney
47. Visările unui hoinar singuratic – Jean-Jacques Rousseau
48. Legăturile primejdioase – Pierre Choderlos De Laclos
49. Confesiunile – Jean-Jacques Rousseau
50. Cele 120 de zile ale Sodomei – Marchizul De Şade
51. Anton Reiser – Karl Philipp Moritz
52. Vathek – William Beckford
53. Justine – Marchizul De Şade
54. Visul din pavilionul roşu – Cao Xueqin
55. Aventurile lui Calb Williams – William Godwin
56. Povestea interesantă – Olaudah Equiano
57. Misterele din Udolpho – Ann Radcliffe
58. Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister – Johann Wolfgang Von Goethe
59. Călugărul – M.G. Lewis
60. Camilla – Fanny Burney
61. Jacques Fatalistul – Denis Diderot
62. Călugăriţa – Denis Diderot
63. Hyperion – Friedrich Holderlin
64. Castelul Rackrent – Maria Edgeworth
65. Henric de Ofterdingen – Novalis
66. Nepotul lui Rameau – Denis Diderot
67. Afinităţi Elective – Johann Wolfgang Von Goethe
68. Michael Kohlhaas – Heinrich Von Kleist
69. Raţiune şi Simţire – Jane Austen
70. Mândrie şi Prejudecată – Jane Austen
71. Mansfield Park – Jane Austen
72. Emma – Jane Austen
73. Rob Roy – Sir Walter Scott
74. Frankenstein – Mary Wollstonecraft Shelley
75. Ivanhoe – Sir Walter Scott
76. Melmoth Rătăcitorul – Charles Robert Măturin
77. Viaţă şi opiniile motanului Murr – E.T.A. Hoffmann
78. Memoriile personale şi confesiunile unui păcătos cu temei – James Hogg
79. Viaţa unui pierde-vară – Joseph Von Eichendorff
80. Ultimul mohican – James Fenimore Cooper
81. Logodnicii – Alessandro Manzoni
82. Roşu şi Negru – Stendhal
83. Notre-Dame de Paris – Victor Hugo
84. Evgheni Oneghin – Aleksandr Sergheevici Puşkin
85. Eugenie Grandet – Honore De Balzac
86. Moş Goriot – Honore De Balzac
87. Nasul – Nikolai Vasilievici Gogol
88. Oliver Twist – Charles Dickens
89. Leul din Flandra – Hendrik Conscience
90. Mănăstirea din Parma – Stendhal
91. Prăbuşirea Casei Usher – Edgar Allan Poe
92. Camera obscură – Hildebrand
93. Un erou al timpului nostru – Mihail Iurievici Lermontov
94. Suflete moarte – Nikolai Vasilievici Gogol
95. Iluzii pierdute – Honore De Balzac
96. Hruba şi Pendulul – Edgar Allan Poe
97. Cei trei muschetari – Alexandre Dumas
98. Facundo – Domingo Faustino Sarmiento
99. Balta diavolului – George Sand
100. Contele de Monte-Cristo – Alexandre Dumas
101. Jane Eyre – Charlotte Bronte
102. Bâlciul deşertăciunilor – William Makepeace Thackeray
103. La răscruce de vânturi – Emily Bronte
104. Necunoscuta de la Wildfell Hall – Anne Bronte
105. David Copperfield – Charles Dickens
106. Litera stacojie – Nathaniel Hawthorne
107. Moby-Dick – Herman Melville
108. Casa cu şapte frontoane – Nathaniel Hawthorne
109. Coliba unchiului Tom – Harriet Beecher Stowe
110. Cranford – Elizabeth Gaskell
111. Casa umbrelor – Charles Dickens
112. Walden – Henry David Thoreau
113. Heinrich cel Verde – Gottfried Keller
114. Nord şi Sud – Elizabeth Gaskell
115. Doamna Bovary – Gustave Flaubert
116. Vară Indiană – Adalbert Stifter
117. Adam Bede – Geroge Eliot
118. Oblomov – Ivan Goncearov
119. Femeia în alb – Wilkie Collins
120. Moara de pe Floss – George Eliot
121. Max Havelaar – Multatuli
122. Marile speranţe – Charles Dickens
123. Silas Marner – George Eliot
124. Părinţi şi Copii – Ivan Turgheniev
125. Mizerabilii – Victor Hugo
126. Copiii apelor – Charles Kingsley
127. Însemnări din subterană – Fiodor Dostoievski
128. Unchiul Silas – Sheridan Le Fanu
129. Alice în Ţara Minunilor – Lewis Carroll
130. Călătorie spre centrul Pământului – Jules Verne
131. Crimă şi Pedeapsa – Fiodor Dostoievski
132. Ultima cronica din Barset – Anthony Trollope
133. Therese Raquin – Emile Zola
134. Piatra lunii – Wilkie Collins
135. Micuţele doamne – Louisa May Alcott
136. Idiotul – Fiodor Dostoievski
137. Cântecele lui Maldoror – Contele De Lautreamont
138. Phineas Finn – Anthony Trollope
139. Educaţia sentimentală – Gustave Flaubert
140. Război şi Pace – Lev Tolstoi
141. Regele Lear al stepelor – Ivan Turgheniev
142. Dincolo Dâde oglindă – Lewis Carroll
143. Middlemarch – George Eliot
144. Apele primăverii – Ivan Turgheniev
145. Erewhon – Samuel Butler
146. Demonii – Fiodor Dostoievski
147. Prin sticla întunecată – Sheridan Le Fanu
148. Ocolul Pământului în optzeci de zile – Jules Verne
149. Pelerinul vrăjit – Nikolai Leskov
150. Departe de lumea dezlănţuită – Thomas Hardy
151. Pepita Jimenez – Juan Valera
152. Crimă părintelui Amado – Jose Maria Eca De Queiros
153. Gervaise – Emile Zola
154. Anna Karenina – Lev Tolstoi
155. Martin Fierro – Jose Hernandez
156. Salonul roşu – August Strindberg
157. Ben-Hur – Lew Wallace
158. Nana – Emile Zola
159. Portretul unei doamne – Henry James
160. Familia Malavoglia – Giovanni Verga
161. Memoriile postume ale lui Bras Cubas – Joaquim Maria Machado De Assis
162. Bouvard şi Pecuchet – Gustave Flaubert
163. Comoară din insula – Robert Louis Stevenson
164. O viaţă – Guy De Maupassant
165. Moartea lui Ivan Ilici – Lev Tolstoi
166. În răspăr – Joris-Karl Huysmans
167. Regenta – Clarin Leopoldo Alaş
168. Bel-Ami – Guy De Maupassant
169. Marius Epicureanul – Walter Pater
170. Aventurile lui Huckleberry Finn – Mark Twain
171. Germinal – Emile Zola
172. Minele Regelui Solomon – Frederik Van Eeden
173. Ciudatul caz al doctorului Jeckyll şi al domnului Hyde – Robert Louis Stevenson
174. Conacele din Ulloa – Emilia Pardo Bazan
175. Cei de pe Insula Hemso – August Strindberg
176. Pierre şi Jean – Guy De Maupassant
177. Sub jug – Ivan Vazov
178. Plăcerea – Gabriele D’annunzio
179. Eline Vere – Louis Couperus
180. Foamea – Knut Hamsun
181. În largul mării – August Strindberg
182. Bestia umană – Emile Zola
183. Thais – Anatole France
184. Sonata Kreutzer – Lev Tolstoi
185. Portretul lui Dorian Grey – Oscar Wilde
186. Liturghia neagră – Joris-Karl Huysmans
187. Povestea lui Gosta Berling – Selma Lagerlof
188. Noua Strada Grub – George Gissing
189. Veşti de nicăieri – William Morris
190. Aventurile lui Sherlock Holmes – Sir Arthur Conan Doyle
191. Jurnalul unui nimeni – George & Weedon Grossmith
192. Viceregii – Federico De Roberto
193. Jude Neştiutul – Thomas Hardy
194. Effi Briest – Theodor Fontane
195. Maşina timpului – H.G. Wells
196. Insula Doctorului Moreau – H.G. Wells
197. Quo Vadis – Henryk Sienkiewicz
198. Dracula – Bram Stoker
199. Ce ştia Maisie – Henry James
200. Compasiune – Benito Perez Galdos
201. Faraonul – Boleslaw Prus
202. Fructele Pământului – Andre Gâde
203. Războiul Lumilor – H.G. Wells
204. Senilitate – Italo Svevo
205. Dom Casmurro – Joaquim Maria Machado De Assis
206. Trezirea la Viaţa – Kate Chopin
207. Lacul Stechlin – Theodoe Fontane
208. Stelele din Eger – Geza Gardonyi
209. Experienţele unui fost ofiţer irlandez – Somerville Şi Ross
210. Sandokan: Tigrii din Mompracem – Emilio Salgari
211. Carrie Meeber – Theodore Dreiser
212. Sublocotenentul Gustl – Arthur Schnitzler
213. Kim – Rudyard Kipling
214. Casa Buddenbrook – Thomas Mann
215. Câinele din Baskerville – Sir Arthur Conan Doyle
216. Inima întunericului – Joseph Conrad
217. Aripile Porumbiţei – Henry James
218. Imoralistul – Andre Gâde
219. Ambasadorii – Henry James
220. Enigma Nisipurilor – Erskine Childers
221. Chemarea Străbunilor – Jack London
222. Memoriile unui nevropat – Daniel P. Schreber
223. Ucigaşa – Alexandros Papadiamantis
224. Adrian al VII-lea – Frederick Rolfe
225. Nostromo – Joseph Conrad
226. Casa bucuriei – Edith Wharton
227. Profesorul Unrat – Heinrich Mann
228. Singurătate – Victor Catala
229. Rătăcirile elevului Torless – Robert Musil
230. Forsyte Saga – John Galsworthy
231. Jungla – Upton Sinclair
232. Agentul Secret – Joseph Conrad
233. Mama – Maxim Gorki
234. Casa de la marginea abisului – William Hope Hodgson
235. Poveste bătrânelor soaţe – Arnold Bennett
236. Infernul – Henri Barbusse
237. Camera cu vedere – E.M. Forster
238. Poarta îngustă – Andre Gâde
239. Însemnările lui Malte Laurids Brigge – Rainer Maria Rilke
240. Howards End – E.M. Forster
241. Impresii din Africa – Raymond Roussel
242. Fantomas – Marcel Allain Şi Pierre Souvestre
243. Ethan Frome – Edith Wharton
244. Fiica servitoarei – James Stephens
245. Moarte la Veneţia – Thomas Mann
246. Fii şi Îndrăgostiţi – D.H. Lawrence
247. Filantropii cu pantalonii zdrenţuiţi – Robert Tressell
248. Platero şi cu mine – Juan Ramon Jimenez
249. Tarzan, omul maimuţa – Edgar Rice Burroughs
250. Locus Solus – Raymond Roussel
251. Kokoro – Natsume Soseki
252. Cele 39 de repte – John Buchan
253. Curcubeul – D.H. Lawrence
254. Robie – William Somerset Maugham
255. Povestea unei pasiuni – Ford Madox Ford
256. Rashomon – Akutagawa Ryunosuke
257. Focul – Henri Barbusse
258. Portret al artistului în tinereţe – James Joyce
259. Înfrânţii – Mariano Azuela
260. Pallieter – Felix Timmermans
261. Casa şi Lumea – Rabindra Nath Tagore
262. Rodul pământului – Knut Hamsun
263. Întoarcerea soldatului – Rebecca West
264. Tarr – Wyndham Lewis
265. Furtuni de oţel – Ernst Junger
266. Femei îndrăgostite – D.H. Lawrence
267. Strada mare – Sinclair Lewis
268. Vârsta inocentei – Edith Wharton
269. Galben de crom – Aldous Huxley
270. Viaţa lui Iisus – Giovanni Papini
271. Ulise – James Joyce
272. Babbitt – Sinclair Lewis
273. Casa lui Claudine – Colette
274. Viaţă şi moartea – Lui Harriett Frean – May Sinclair
275. Pădurea spânzuraţilor – Liviu Rebreanu
276. Siddhartha – Hermann Hesse
277. Camera imensă – E.E. Cummings
278. Kristin Lavransdatter – Sigrid Undset
279. Amoc – Stefan Zweig
280. Neastâmpăr – Raymond Radiguet
281. Conştiinţa lui Zeno – Italo Svevo
282. O călătorie în India – E.M. Forster
283. Noi – Evgheni Zamiatin
284. Muntele vrăjit – Thomas Mann
285. Pălăria verde – Michael Arlen
286. Lumea nouă – Heruy Walda-Sellasse
287. Casa profesorului – Willa Cather
288. Afacerea Artamonovilor – Maxim Gorki
289. Procesul – Franz Kafka
290. Falsificatorii de bani – Andre Gâde
291. Marele Gatsby – F. Scott Fitzgerald
292. Doamna Dalloway – Virginia Woolf
293. Chaka Zulusul – Thomas Mofolo
294. Naşterea americanilor – Gertrude Stein
295. Cine l-a ucis pe Roger Ackroyd – Agatha Christie
296. Unul, nici unul şi o sută de mii – Luigi Pirandello
297. Sub soarele lui Satan – Georges Bernanos
298. Peripeţiile bravului soldat Svejk – Jaroslav Hasek
299. Alberta şi Iacob – Cora Sandel
300. Castelul – Franz Kafka
301. Orbirea – Henry Green
302. Fiesta – Ernest Hemingway
303. America – Franz Kafka
304. Cazul soldatului Grisa – Arnold Zweig
305. Vidra Tarka – Henry Williamson
306. Spre far – Virginia Woolf
307. În căutarea Timpului Pierdut – Marcel Proust
308. Lupul de stepa – Hermann Hesse
309. Nadja – Andre Breton
310. Nisipuri mişcătoare – Nella Larsen
311. Declin şi Prăbuşire – Evelyn Waugh
312. Unii preferă urzicile – Junichiro Tanizaki
313. Sfârşitul paradei – Ford Madox Ford
314. Fântâna singurătăţii – Radclyffe Hall
315. Amantul doamnei Chatterley – D.H. Lawrence
316. Orlando – Virginia Woolf
317. Istoria ochiului – Georges Bataille
318. Retragere fără glorie – Shahan Shahnoor
319. Copiii teribili – Jean Cocteau
320. Berlin Alexanderplatz – Alfred Doblin
321. Nimic nou pe frontul de vest – Erich Maria Remarque
322. Indiferenţii – Alberto Moravia
323. Trăire – Henry Green
324. Cei şapte nebuni – Roberto Arlt
325. Adio, arme – Ernest Hemingway
326. Trecerea – Nella Larsen
327. Priveşte, înger, către casă – Thomas Wolfe
328. Şoimul maltez – Dashiell Hammett
329. Partea din mijloc a sorţii – Frederic Manning
330. Maimuţele Domnului – Wyndham Lewis
331. Monica – Saunders Lewis
332. Lăcomia – Stanislaw Ignacy Witkiewicz
333. Valurile – Virginia Woolf
334. Spre nord – Elizabeth Bowen
335. Uscăţivul – Dashiell Hammett
336. Călătorie la capătul nopţii – Louis-Ferdinand Celine
337. Întoarcerea lui Philip Latinowicz – Miroslav Krleza
338. Marşul lui Radetzky – Joseph Roth
339. Tărâmul interzis – J.J. Slauerhoff
340. Ferma trăsniţilor – Stella Gibbons
341. Minunata lume nouă – Aldous Huxley
342. Cuibul de vipere – Francois Mauriac
343. Omul fără însuşiri – Robert Musil
344. Brânză – Willem Elsschot
345. Condiţia umană – Andre Malraux
346. O zi liberă – Storm Jameson
347. Testamentul tinereţii – Vera Brittain
348. Autobiografia lui Alice B. Toklas – Gertrude Stein
349. Reclama la crimă – Dorothy L. Sayers
350. Miss Lonelyhearts – Nathanael West
351. Spuneţi-i Somn – Henry Roth
352. Prăvăliile de scorţişoară – Bruno Schulz
353. Mulţumesc, Jeeves – P.G. Wodehouse
354. Blândeţea nopţii – F. Scott Fitzgerald
355. Tropicul Cancerului – Henry Miller
356. Poştaşul sună întotdeauna de ouă ori – James M. Cain
357. Pe culmile disperării – Emil Cioran
358. Clopotele din Basel – Louis Aragon
359. Cei nouă croitori – Dorothy L. Sayers
360. Orbirea – Elias Canetti
361. Şi caii se împuşcă, nu-i aşa? – Horace Mccoy
362. Dl. Norris schimbă trenul – Christopher Isherwood
363. De neatins – Mulk Raj Anand
364. Oameni independenţi – Halldor Laxness
365. Pădurea din noapte – Djuna Barnes
366. La poalele muntelui nebuniei – H.P. Lovecraft
367. Absalom, Absalom! – William Faulkner
368. Războiul salamandrelor – Karel Capek
369. Ţine lăcrămioara în zbor – George Orwell
370. Pe aripile vântului – Margaret Mitchell
371. Trestia gânditoare – Rebecca West
372. Orb prin Gaza – Aldous Huxley
373. Va veni vara – Sylvia Townsend Warner
374. Omul Cămilă – Lao She
375. Din inima Africii – Isak Dinesen (Karen Blixen)
376. În paranteză – David Jones
377. Ferdydurke – Witold Gombrowicz
378. Cucuveaua oarbă – Sadeq Hedayat
379. Hobbitul – J.R.R. Tolkien
380. Ochii lor îl urmăreau pe Dumnezeu – Zora Neale Hurston
381. Şoareci şi Oameni – John Steinbeck
382. Murphy – Samuel Beckett
383. SUA – John Dos Passos
384. Brighton Rock – Graham Greene
385. Motiv de Alarmă – Eric Ambler
386. Alamut – Vladimir Bartol
387. Rebecca – Daphne Du Maurier
388. Greaţa – Jean-Paul Sartre
389. Miss Pettigrew Lifes For a Day – Winifred Watson
390. La hotarele raţiunii – Mitoslav Krleza
391. Somnul de veci – Raymond Chandler
392. Adio Berlin – Christopher Isherwood
393. Fructele mâniei – John Steinbeck
394. Bună dimineaţa, miez de noapte – Jean Rhys
395. La Doi Lebădoi – Flann O’brien
396. Fiul natural – Richard Wright
397. Invenţiile lui Morel – Adolfo Bloy Casares
398. Deşertul tătarilor – Dino Buzzati
399. Puterea şi Gloria – Graham Greene
400. Pentru cine bat clopotele – Hemingway
401. Bărbatul care iubea copiii – Christina Stead
402. Necuprinsa-i vremea şi vrăjmaşa – Ciro Alegria
403. Viii şi Morţii – Patrick White
404. Satele tale – Cesare Pavese
405. Călătorie în Sicilia – Elio Vittorini
406. Străinul – Albert Camus
407. Lumânările ard până la capăt – Sandor Mârâi
408. Jucătorul de Şah – Stefan Zweig
409. Jocul cu mărgele de sticlă – Hermann Hesse
410. Iosif şi fraţii săi – Thomas Mann
411. Micul prinţ – Antoine De Saint-Exupery
412. Omul suspendat – Saul Bellow
413. Tăişul briciului – William Somerset Maugham
414. Traversarea – Anna Seghers
415. Pippi Şoseţica – Astrid Lindgren
416. Iubirea – Henry Green
417. Ferma animalelor – George Orwell
418. Podul de pe Drina – Ivo Andric
419. Hristos s-a oprit la Eboli – Carlo Levi
420. Arcana 17 – Andre Breton
421. Întoarcerea la Brideshead – Evelyn Waugh
422. Cronica oraşului Travnik – Ivo Andric
423. Fericire întâmplătoare – Gabrielle Roy
424. Nimic – Carmen Laforet
425. Moartea lui Vergiliu – Hermann Broch
426. Titus Groan – Mervyn Peake
427. Zorba Grecul – Nikos Kazantzakis
428. Întoarcerea – Henry Green
429. Domnul Preşedinte – Miguel Angel Asturias
430. Cărarea cuiburilor de păianjeni – Italo Calvino
431. La poalele vulcanului – Malcolm Lowry
432. Mai este oare acesta un om – Primo Levi
433. Exerciţii de stil – Raymond Queneau
434. Ciuma – Albert Camus
435. Doctor Faustus – Thomas Mann
436. Aleea Midaq – Nagiub Mahfouz
437. Spuma zilelor – Boris Vian
438. Călătorie în Alcarria – Cămilo Jose Cela
439. Cenuşa şi Diamante – Jerzy Andrzejewski
440. Nesupunere – Alberto Moravia
441. Totul despre H. Hatterr – G.V. Desani
442. Plângi, ţară dragă – Alan Paton
443. În inima mărilor – Shmuel Yosef Agnon
444. Adio, Maria – Tedeusz Borowski
445. Sentinţa de condamnare la moarte – Maurice Blanchot
446. 1984 – George Orwel
447. Omul cu braţul de aur – Nelson Algren
448. Împărăţia acestei lumi – Alejo Carpentier
449. În arşiţa zilei – Elizabeth Bowen
450. Dragostea în climat friguros – Nancy Mitford
451. Cazul tovarăşului Tulaiev – Victor Serge
452. Grădina de aramă – Simon Vestdijk
453. Eu, Robotul – Isaac Asimov
454. Cântecele ierbii – Doris Lessing
455. Un oraş ca Alice – Nevil Shute
456. Luna şi focurile – Cesare Pavese
457. Gormenghast – Mervyn Peake
458. Cele treisprezece ceasuri – James Thurber
459. Labirintul solitudinii – Octavio Paz
460. Abatele C – Georges Bataille
461. Inocenţii – Hermann Broch
462. Baraba – Par Lagerkvist
463. Sfârşitul aventurii – Graham Greene
464. Molloy – Samuel Beckett
465. Omul revoltat – Albert Camus
466. De veghe în lanul de secară – J.D. Salinger
467. Ţărmul Syrtelor – Julien Gracq
468. Fundaţia – Isaac Asimov
469. Malone Moare – Samuel Beckett
470. Ziua trifidelor – John Wyndham
471. Memoriile lui Hadrian – Marguerite Yourcenar
472. Stupul – Cămilo Jose Cela
473. Sfetnicul din sânge – Flannery O’Connor
474. Bătrânul şi Marea – Ernest Hemingway
475. Omul invizibil – Ralph Ellison
476. Judecătorul şi Călăul – Friedrich Durrenmatt
477. Coroana de carton – Martin Boyd
478. O mie de cocori – Yasunari Kawabata
479. Du-te şi spune-i muntelui – James Baldwin
480. Casino Royale – Ian Fleming
481. Junkie – William Burroughs
482. Jim Norocosul – Kingsley Amis
483. Paşii pierduţi – Alejo Carpentier
484. Sera – Wolfgang Koeppen
485. Rămas bun pe vecie – Raymond Chandler
486. Mesagerul – L.P. Hartley
487. Copilul negru – Camara Laye
488. O zi de primăvară – Ciril Kosmac
489. Dispreţul – Alberto Moravia
490. Istoria lui O – Pauline Reage
491. Prins în mreje – Iris Murdoch
492. Împăratul muştelor – William Golding
493. Mandarinii – Simone De Beauvoir
494. Bună ziua, tristeţe – Francoise Sagan
495. Moarte la Roma – Wolfgang Koeppen
496. Tumultul valurilor – Yukio Mishima
497. Soldatul necunoscut – Vaino Linna
498. Eu nu sunt Stiller – Max Frisch
499. Băieţi de viaţă – Pier Paolo Pasolini
500. Recunoaşterile – William Gaddis
501. Câmpia în flăcări – Juan Rulfo
502. Un american liniştit – Graham Greene
503. Încrezători şi Mutilaţi – James Plunkett
504. Şoimul meu, Memed – Yasar Kemal
505. Hristos răstignit a doua oară – Nikos Kazantzakis
506. Grande Sertao – Joao Guimaraes Rosa
507. Lolita – Vladimir Nabokov
508. Talentatul domn Ripley – Patricia Highsmith
509. Stăpânul inelelor – J.R.R. Tolkien
510. Londonezii singuratici – Sam Selvon
511. Rădăcinile cerului – Romain Gary
512. Varieteu pe apă – John Barth
513. Camera lui Giovanni – James Baldwin
514. Justine – Lawrence Durrell
515. Albinele de sticlă – Ernst Junger
516. Doctor Jivago – Boris Pasternak
517. Pnin – Vladimir Nabokov
518. Pe drum – Jack Kerouac
519. Sfoara de Manila – Veijo Meri
520. Rataţii – Ward Ruyslinck
521. Homo Faber – Max Frisch
522. Albastrul cerului – Georges Bataille
523. Cucii din Midwich – John Wyndham
524. Voss – Patrick White
525. Gelozia – Alain Robbe-Grillet
526. Păsările – Tarjei Vesaas
527. Arthur, regele Camelotului – T.H. White
528. Clopotul – Iris Murdoch
529. Băiatul de la şcoala de corecţie – Brendan Behan
530. Gabriela, cuişoare şi scorţişoară – Jorge Amado
531. Sâmbătă seara şi duminică dimineaţa – Alan Sillitoe
532. O lume se destramă – Chinua Achebe
533. Paharul amar – Eilis Dillon
534. Ghidul – R.K. Narayan
535. Ghepardul – Giuseppe Tomasi Di Lampedusa
536. Fluvii adânci – Jose Maria Arguedas
537. Mic dejun la Tiffany – Truman Capote
538. Smulgeţi mugurii, trageţi în copii – Kenzaburo Oe
539. Biliard la nouă şi jumătate – Heinrich Boll
540. Pe Second Avenue – Es’kia Mphahlele
541. Roşie sau gustul cidrului – Laurie Lee
542. Toba de tinichea – Gunter Grass
543. Prânzul dezgolit – William Burroughs
544. Billy mincinosul – Keith Waterhouse
545. Total începători – Colin Macinnes
546. Prima dragoste, ultima dragoste – Romain Gary
547. Rabbit, fugi – John Updike
548. Să ucizi o pasăre cântătoare – Harper Lee
549. Magicianul din Lublin – Isaac Bashevis Singer
550. La jumătatea timpului – Martin Walser
551. Fetele de la ţară – Edna O’brien
552. Faţa lui Bube – Carlo Cassola
553. Bucăţile de lemn ale lui Dumnezeu – Ousmane Sembene
554. Şantierul naval – Juan Carlos Onetti
555. Catch-22 – Joseph Heller
556. Solaris – Stanislaw Lem
557. Pisica şi Şoarecele – Gunter Grass
558. Domnişoara Brodie în floarea vârstei – Muriel Spark
559. Un cap tăiat – Iris Murdoch
560. Franny şi Zooey – J.D. Salinger
561. Nu are cine să-i scrie colonelului – Gabriel Garcia Marquez
562. Fete în apă – Janet Frame
563. Memoriile unui băiat de la ţară – Xose Neira Vilas
564. Străin într-o ţară străină – Robert Heinlein
565. Labirinturi – Jorge Luis Borges
566. Carnetul de aur – Doris Lessing
567. Timpul tăcerii – Luis Martin-Santos
568. Foc palid – Vladimir Nabokov
569. Portocala mecanică – Anthony Burgess
570. Zbor deasupra unui cuib de cuci – Ken Kesey
571. Fata cu ochii verzi – Edna O’Brien
572. Moartea lui Artemio Cruz – Carlos Fuentes
573. Oraşul şi câinii – Mario Vargas Llosa
574. Grădinile Finzi-Contini – Giorgio Bassani
575. O zi din viaţa lui Ivan Denisovici – Aleksandr Isaievici Soljeniţân
576. A treia căsătorie – Costas Taktsis
577. Ani de câine – Gunter Grass
578. Clopotul de sticlă – Sylvia Plath
579. În interiorul dlui Enderby – Anthony Burgess
580. Fete sărace – Muriel Spark
581. Spionul care a ieşit din joc – John Le Carre
582. Manon des Sources – Marcel Pagnol
583. Absolventul – Charles Webb
584. Leagănul pisicii – Kurt Vonnegut, Jr.
585. V. – Thomas Pynchon
586. Herzog – Saul Bellow
587. Lol V. Stein – Marguerite Duras
588. Săgeata lui Dumnezeu – Chinua Achebe
589. Trei tigri trişti – Guillermo Cabrera Infante
590. Oameni de neclintit – Ken Kesey
591. Patimile după G.H. – Clarice Lispector
592. Înapoi la Oegstgeest – Jan Wolkers
593. Trenuri bine păzite – Bohumil Hrabal
594. Raul Vieţii – Ngugi Wa Thiong’o
595. Grădina, Cenuşa – Danilo Kis
596. Tot ce se ridică trebuie să se unească – Flannery O’Connor
597. Lucrurile – Georges Perec
598. Cu sânge rece – Truman Capote
599. Dervişul şi Moartea – Mesa Selimovic
600. Tăcere – Shusaku Endo
601. Fiecăruia ce i se cuvine – Leonardo Sciascia
602. Strigarea lotului 49 – Thomas Pynchon
603. Copilul-Tap – John Barth
604. Semnele identităţii – Juan Goytisolo
605. Viceconsulul – Marguerite Duras
606. Magicianul – John Fowles
607. Maestrul şi Margareta – Mihail Bolgakov
608. Nemărginită mare a Sargaselor – Jean Rhys
609. Al treilea poliţist – Flann O’Brien
610. Miramar – Naguib Mahfouz
611. Z – Vassilis Vassilikos
612. Pelerinaj – Dorothy Richardson
613. Conacul – Isaac Bashevis Singer
614. Un veac de singurătate – Gabriel Garcia Marquez
615. Nu-i de glumit – Angus Wilson
616. Ziua delfinului – Robert Merle
617. Testul electric Kool-Aid Acid – Tom Wolfe
618. Eva Trout – Elizabeth Bowen
619. Catedrala – Oles Honciar
620. Şoimul – Barry Hines
621. În zahăr de pepene – Richard Brautigan
622. Lecţia de germană – Siegfried Lenz
623. În căutarea Christei T. – Christa Wolf
624. Visează androizii oi electronice? – Philip K. Dick
625. 2001: O Odisee Spaţială – Arthur C. Clarke
626. Frumoasa domnului – Albert Cohen
627. Pavilionul canceroşilor – Aleksandr Isaievici Soljeniţân
628. Myra Breckinridge – Gore Vidal
629. Primul cerc – Aleksandr Isaievici Soljeniţân
630. Dispariţia – Georges Perec
631. Ei – Joyce Carol Oates
632. Ada – Vladimir Nabokov
633. Nasul – Mario Puzo
634. Complexul lui Portnoy – Philip Roth
635. Jakob Mincinosul – Jurek Becker
636. Iubita locotenentului francez – John Fowles
637. Abatorul cinci – Kurt Vonnegut, Jr.
638. Orbul cu pistol – Chester Himes
639. Partituri şi Cântece – Robert Coover
640. Cortul miracolelor – Jorge Amado
641. Asistentul social – Gyorgy Konrad
642. Staţiile din Moscova – Venedikt Ierofeev
643. Heartbreak Tango – Manuel Puig
644. Sezonul migraţiilor spre nord – Tayeb Salih
645. Pentru tine, Jesusa! – Elena Poniatowska
646. A cincea cale – Robertson Davies
647. Căpcăunul – Michel Tournier
648. Din viaţa Genisei Cresspahl – Uwe Johnson
649. O lume pentru Julius – Alfredo Bryce Echenique
650. Ştiu de ce cântă pasărea în colivie – Maya Angelou
651. Cei mai albaştri ochi – Toni Morrison
652. Marea fertilităţii – Yukio Mishima
653. Rabbit Redux – John Updike
654. Cataracta – Mihailo Osadci
655. Portret de grup cu doamnă – Heinrich Boll
656. Teama şi dezgust la Las Vegas – Hunter S. Thompson
657. Cartea lui Daniel – E.L. Doctorow
658. Într-un stat liber – V.S. Naipaul
659. Infirmiera-Sefa Normală – B.S. Johnson
660. Malina – Ingeborg Bachmann
661. Ieşirea la suprafaţă – Margaret Atwood
662. G – John Berger
663. Cartea verii – Tove Jansson
664. Anii amurgului – Sawako Ariyoshi
665. În ceaţă de la capătul sezoanelor – Alex La Guma
666. Oraşele nevăzute – Italo Calvino
667. Curcubeul gravitaţiei – Thomas Pynchon
668. Consulul onorific – Graham Greene
669. Accident – J.G. Ballard
670. Castelul destinelor încrucişate – Italo Calvino
671. Asediul Krishnapurului – J.G. Farrell
672. O problemă de putere – Bessie Head
673. Teama de zbor – Erica Jong
674. Eu, Supremul – Augusto Roa Bastos
675. În căutarea rădăcinilor – Margaret Laurence
676. Onoarea pierdută a Katharinei Blum – Heinrich Boll
677. Tărâmuri în amurg – J.M. Coetzee
678. Omul ventilator – William Kotzwinkle
679. Portul – Antun Soljan
680. Ragtime – E.L. Doctorow
681. Comandantul – Jessica Anderson
682. Anul iepurelui – Arto Paasilinna
683. Darul lui Humboldt – Saul Bellow
684. Femeie la punctul zero – Nawal El Saasawi
685. Willard şi trofeele sale de la popice – Richard Brautigan
686. În afară destinului – Imre Kertesz
687. Tatăl mort – Donald Barthelme
688. O clipă în vânt – Andre Brink
689. Muzica timpului – Anthony Powell
690. W, sau memoria copilăriei – Georges Perec
691. Toamna patriarhului – Gabriel Garcia Marquez
692. Model de copilărie – Christa Wolf
693. Bucuriile maternităţii – Buchi Emecheta
694. Cutter şi Bone – Newton Thornburg
695. Interviu cu un Vampir – Anne Rice
696. Femeia stângace – Peter Handke
697. Sărutul Femeii-Paianjen – Manuel Puig
698. Albastru nemărginit, aproape transparent – Ryu Murakami
699. În inima acestei ţări – J.M. Coetzee
700. Inginerul sufletelor omeneşti – Josef Skvorecky
701. Mireasa americană – Mario Soldaţi
702. Ora Stelei – Clarice Lispector
703. Cântecul lui Solomon – Toni Morrison
704. Războaiele – Timothy Findley
705. Depeşe – Michael Herr
706. Shining – Stephen King
707. Delta lui Venus – Anais Nin
708. Nebunul Tarului – Jaan Kross
709. Zborul corlelor – Maarten’t Hart
710. Singapore în strânsoare – J.G. Farrell
711. Marea, marea – Iris Murdoch
712. Viaţa: Instrucţiuni de folosire – Georges Perec
713. Camera din spate – Carmen Martin Gaiţe
714. Virgina în grădina – A.S. Byatt
715. Grădina de ciment – Ian Mcewan
716. Ghidul autostopistului galactic – Douglas Adams
717. Dacă într-o noapte de vară un călător – Italo Calvino
718. O scrisoare atât de lungă – Mariama Ba
719. Fiica lui Burger – Nadine Gordimer
720. La cotul râului – V.S. Naipaul
721. Un sezon alb uscat – Andre Brink
722. Cartea râsului şi a uitării – Milan Kundera
723. Aurul proştilor – Maro Douka
724. Oamenii lui Smiley – John Le Carre
725. Marile sudului – Manuel Vasquez Montalban
726. Numele trandafirului – Umberto Eco
727. Clara lumină a zilei – Anita Desai
728. Cojuratia imbecililor – John Kennedy Toole
729. Ritualuri – Cees Nooteboom
730. Mirosul tristeţii – Alfred Kossmann
731. Aprilie spulberat – Ismail Kadare
732. Copiii din miez de noapte – Salman Rushdie
733. Aşteptându-i pe barbari – J.M. Coetzee
734. Vara la Baden-Baden – Leonid Tipkin
735. Veranda oarbă – Herbjorg Wassmo
736. Aripi de plumb – Zhang Jie
737. Războiul sfârşitului lumii – Mario Vargas Llosa
738. Lanark: O viaţă în patru cărţi – Alasdair Gray
739. Rabbit este bogat – John Updike
740. Perechi, Trecători – Botho Strauss
741. Oamenii lui Julie – Nadine Gordimer
742. Pe dealul negru – Bruce Chatwin
743. Casa spiritelor – Isabel Allende
744. Arca lui Schindler – Thomas Keneally
745. Amintirea palidă a munţilor – Kazuo Ishiguro
746. Nepotul Lui Wittgenstein – Thomas Bernhard
747. Culoarea Purpurie – Alice Walker
748. Un tânăr american – Edmund White
749. Dacă nu acum, când? – Primo Levi
750. Cartea neliniştii – Fernando Pessoa
751. Memorialul mănăstirii – Jose Saramago
752. Mâhnirea Belgiei – Hugo Claus
753. Profesoara de pian – Elfriede Jelinek
754. Viaţă şi timpul lui Michael K – J.M. Coetzee
755. Ţara apelor – Graham Swift
756. Labrava – Elmore Leonard
757. Onorariul de Crăciun – Goran Tunstrom
758. Fado Alexandrino – Antonio Lobo Antunes
759. Martorul – Juan Jose Saer
760. Ruşinea – Salman Rushdie
761. Banii – Martin Amis
762. Papagalul lui Flaubert – Julian Barnes
763. Plecarea doctorului Martens – Jaan Kross
764. Sânge şi curaj de liceean – Kathy Acker
765. Larvă: Babelul unei nopţi de vară – Julian Rios
766. Seri la circ – Angela Carter
767. Neuromantul – William Gibson
768. Fabrica viespilor – Iain Banks
769. Imperiul soarelui – J.G. Ballard
770. Amantul – Marguerite Duras
771. Anul morţii lui Ricardo Reis – Jose Saramago
772. Berji Kristin: Poveşti De Pe Dealurile De Gunoi – Latife Tekin
773. Şoferul de autobuz Hines – James Kelman
774. Dicţionar Khazar – Milorad Pavic
775. Insuportabilă uşurătate a fiinţei – Milan Kundera
776. Legenda – David Gemmell
777. Tânărul – Botho Strauss
778. Elixirul dragostei – Louise Erdrich
779. Zgomotul alb – Don Delillo
780. Jumătatea unui bărbat este femeia – Zhang Xianliang
781. Motive de a trăi – Amy Hempel
782. Povestea cameristei – Margaret Atwood
783. Hawksmoor – Peter Ackroyd
784. Parfumul – Patrick Suskind
785. Castelul alb – Orhan Pamuk
786. Contact – Carl Sagan
787. Simon şi Stejarii – Marianne Fredriksson
788. Legea pământului – John Irving
789. Annie John – Jamaica Kincaid
790. Parabola orbului – Gert Hofmann
791. Dragoste în vremea holerei – Gabriel Garcia Marquez
792. Voci ancestrale – Etienne Van Heerden
793. Frumoasa doamnă Seidenman – Andrzej Szczypiorski
794. Naufragiaţii şi Salvaţii – Primo Levi
795. Paznicii – Alan Moore & Dave Gobbons
796. Dispariţia – Thomas Bernhard
797. Un artist al lumii trecătoare – Kazuo Ishiguro
798. Memoria focului – Eduardo Galeano
799. Bătrânii diavoli – Kingsley Amis
800. Matigari – Ngugi Wa Thiong’o
801. Anagrame – Lorrie Moore
802. Limbajul pierdut al cocorilor – David Leavitt
803. Romanul Oxfordului – Javier Marias
804. Balada pentru Georg Henig – Viktor Paskov
805. Enigma sosirii – V.S. Naipaul
806. La capătul lumii – T. Coraghessan Boyle
807. Porumbelul – Patrick Suskind
808. Despre dragoste şi umbre – Isabel Allende
809. Prea iubita – Toni Morrison
810. Munţii Taebek – Jo Jung-Rae
811. Trilogia New Yorkului – Paul Auster
812. Cutia neagră – Amos Oz
813. Rugul vanităţilor – Tom Wolfe
814. Dulcele sărut al Daliei – James Ellroy
815. După-amiaza unui scriitor – Peter Handke
816. Drumul strălucitor – Margaret Drabble
817. Kitchen – Banana Yoshimoto
818. Agenţia holistică a lui Dirk Gently – Douglas Adams
819. Ţigarete – Harry Mathews
820. Condiţii nervoase – Tsitsi Dangarembga
821. Prima gradina – Anne Hebert
822. Ultima lume – Christoph Ransmayr
823. Oscar şi Lucinda – Peter Carey
824. Biblioteca piscinei – Alan Hollinghurst
825. Versetele satanice – Salman Rushdie
826. Amanta lui Wittgenstein – David Markson
827. Paradisul orbilor – Duong Thu Huong
828. Pendulul lui Foucault – Umberto Eco
829. Truc! – Joost Zwagerman
830. Povestea lui Obaba – Bernardo Atxaga
831. În interior – Gerald Murnane
832. O rugăciune pentru Owen Meany – John Irving
833. Ca apa pentru ciocolată – Laura Esquivel
834. Istoria asediului Lisabonei – Jose Saramago
835. Trucul este că trebuie să continui să respiri – Janice Galloway
836. Marele roman indian – Shashi Tharoor
837. Melancolia rezistenţei – Laszlo Krasznahorkai
838. Rămăşiţele zilei – Kazuo Ishiguro
839. Câmpurile Londrei – Martin Amis
840. Palatul lunii – Paul Auster
841. Sexul cireşelor – Jeanette Winterson
842. La fel ca viaţa – Lorrie Moore
843. Buddha de la periferie – Hanif Kureishi
844. Linii de umbra – Amitav Ghosh
845. Examinatorul de la miezul nopţii – William Kotzwinkle
846. Despre curaj – Tim O’Brien
847. Muzica întâmplării – Paul Auster
848. În căutarea pietrei filozofale – Jim Dodge
849. Printre femei – John Mcgahern
850. Un mafiot la Hollywood – Elmore Leonard
851. Fiica – Pavlos Matesis
852. Vertigo – W.G. Sebald
853. American Psycho – Bret Easton Ellis
854. Legile – Connie Palmen
855. Ucigaşi fără faţă – Henning Mankell
856. Astradeni – Eugenia Fakinou
857. Reînvierea – Pat Barker
858. Tipic – Padgett Powell
859. Mao – Don Delillo
860. Lebede sălbatice – Jung Chang
861. Arcadia – Jim Crace
862. Hidos de ciudat – Esther Freud
863. Amintirile ploii – Sunetra Gupta
864. Asphodel – H.D.
865. Băiatul măcelar – Patrick Mccabe
866. Cum simte domnişoara Smilla zăpadă – Peter Hoeg
867. Clubul Dumas – Arturo Perez-Reverte
868. Scris pe corp – Jeanette Winterson
869. Drumul ciorilor – Iain Banks
870. Indigo – Marina Warner
871. Pacientul englez – Michael Ondaatje
872. Secretul fericirii – Alice Walker
873. Inima atât de albă – Javier Mariaş
874. Tripla oglindă a sinelui – Zulfikar Ghose
875. Unchiul Petros şi conjunctura lui Goldbach – Apostolos Doxiadis
876. Descoperirea paradisului – Harry Mulisch
877. Viaţa e un caravanserai – Emine Ozdamar
878. Înaintea căderii nopţii – Reinaldo Arenas
879. Istoria secretă – Donna Tartt
880. Isprăvile şi necazurile gabierului Maqroll – Alvaro Mutis
881. Amintirea Babilonului – David Malouf
882. Stăpânul lumii – Bharati Mukherjee
883. Sinuciderea fecioarelor – Jeffrey Eugenides
884. Memoria pietrelor – Carol Shields
885. Un băiat potrivit – Vikram Seth
886. Ce mai hăcuială! – Jonathan Coe
887. Eseuri de îndrăgostit – Alain De Botton
888. Gemenele – Tessa De Loo
889. În căutarea unui posibil dans – A.L. Kennedy
890. Cântec de pasăre – Sebastian Faulks
891. Trainspotting – Irvine Welsh
892. Ştiri de acasă – E. Annie Proulx
893. Aşteptând întunericul, aşteptând lumina – Ivan Klima
894. Inventarea carnatului condimentat cu curry – Uwe Timm
895. Dispariţia – David Dabydeen
896. Raul adânc – Shusaku Endo
897. Călătoria Feliciei – William Trevor
898. Mandolina căpitanului Corelli – Louis De Bernieres
899. Cât de târziu era, cât de târziu – James Kelman
900. Sora – Jachym Topol
901. Declară Pereira: O Mărturie – Antonio Tabucchi
902. Cronica păsării arc – Haruki Murakami
903. Sfânta fecioară a asasinilor – Fernando Vallejo
904. Pământ – Park Kyong-Ni
905. Extinderea domeniului luptei – Michel Houellebecq
906. Dragoste chinuitoare – Elena Ferrante
907. Jurnalul de noapte – Petros Markaris
908. Sfârşitul povestirii – Lydia Davis
909. Lucrul Dragostei – Gillian Rose
910. Un echilibru precar – Rohinton Mistry
911. Cititorul – Berhard Schlink
912. Santa Evita – Tomas Eloy Martinez
913. Morvren Callar – Alan Warner
914. Neconsolatul – Kazuo Ishiguro
915. Alias Grace – Margaret Atwood
916. Mitralieră de lut – Victor Pelevin
917. Amuzament infinit – David Foster Wallace
918. Străin pentru totdeauna – Hella Haasse
919. Calea fantomei – Pat Barker
920. Fragmente efemere – Anne Michaels
921. Halucinantul Foucault – Patricia Duncker
922. O comedie uşoară – Eduardo Mendoza
923. Să cazi în genunchi – Ann-Marie Macdonald
924. Mătase – Alessandro Baricco
925. Dumnezeul lucrurilor mărunte – Arundhati Roy
926. Margot şi îngerii – Kristien Hemmerechts
927. Viaţa insectelor – Victor Pelevin
928. Vieţi pârjolite – Ricardo Piglia
929. Jack Maggs – Peter Carey
930. Lumea de dincolo – Don Delillo
931. Durabilă iubire – Ian Mcewan
932. Foc încrucişat – Miyabe Miyuki
933. Biblia copacului otrăvit – Barbara Kingsolver
934. Veronika se hotărăşte să moară – Paulo Coelho
935. Orele – Michael Cunningham
936. Ziua morţilor – Cees Nooteboom
937. Spintecătorul de nori – Russell Banks
938. Ereticul – Miguel Deliber
939. Particulele elementare – Michel Houellebecq
940. Bârfe în oraş – Ardal O’hanlon
941. Trilogia murdară a Havanei – Pedro Juan Gutierrez
942. Detectivi sălbatici – Roberto Bolano
943. Dizgraţie – J.M. Coetzee
944. De parcă n-aş fi fost acolo – Slavenka Drakulic
945. Romanticii – Pankaj Mishra
946. În căutarea lui Klingsor – Jorge Volpi
947. Muzeul capitulării necondiţionate – Dubravka Ugresic
948. Uimire şi Cutremur – Amelie Nothomb
949. Casa frunzelor – Mark Z. Danielewski
950. Blonda – Joyce Carol Oates
951. Bartleby & Co. – Enrique Vila-Matas
952. Mici remedii – Shashi Deshpande
953. Stat de frontieră – Tonu Onnepalu
954. Armonii celeste – Peter Esterhazy
955. Pata umană – Philip Roth
956. Dinţi albi – Zadie Smith
957. Sub piele – Michel Faber
958. Inima roşeţii – Zakes Mda
959. Florile îngheţate din martie – Ismail Kadare
960. Diavolul şi domnişoara Prym – Paulo Coelho
961. Un tată obedient – Akhil Sharma
962. Sărbătoarea ţapului – Mario Vargas Llosa
963. Sufocare – Chuck Palahniuk
964. Soldaţii de la Salamina – Javier Cercas
965. Doi băieţi înoată – Jamie O’neill
966. Nu te mişca – Margaret Mazzantini
967. Ispăşire – Ian Mcewan
968. Austerlitz – W.G. Sebald
969. Bine aţi venit în Hillbrowul nostru – Phaswane Mpe
970. Viaţa lui Pi – Yann Martel
971. Corecţii – Jonathan Franzen
972. Platforma – Michel Houellebecq
973. Omul de nicăieri – Aleksandar Hemon
974. Middlesex – Jeffrey Eugenides
975. Tăinuirea – John Banville
976. Totul este iluminat – Jonathan Safran Foer
977. Kafka pe malul mării – Haruki Murakami
978. Umbra vântului – Carlos Ruiz Zafon
979. În ochii Luciei – Arthur Japin
980. Orbita londoneza – Iain Sinclair
981. Insule – Dan Sleigh
982. Omonim – Jhumpa Lahiri
983. O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii – Mark Haddon
984. Succesorul – Ismail Kadare
985. Doamna numărul 13 – Jose Carlos Somoza
986. Ce am iubit – Siri Hustvedt
987. Alb pe Negru – Ruben Gallego
988. Chipul tău, mâine – Javier Mariaş
989. Drop City – T. Coraghessan Boyle
990. Norul Atlas – David Mitchell
991. În serviciul frumuseţii – Alan Hollinghurst
992. 2666 – Roberto Bolano
993. Cartea despre Blanche şi Marie – Per Olov Enquist
994. Maestrul – Colm Toibin
995. Complotul împotriva Americii – Philip Roth
996. Marea – John Banville
997. O ducem bine – Arno Geiger
998. Sâmbătă – Ian Mcewan
999. Măsurarea lumii – Daniel Kehlmann

PERFECŢIUNE

toţi oamenii urcă aceleaşi trepte
unii într-o clipă
alţii într-o viaţă
ceilalţi altădată
sunt o săgeată în arc
şi fiecare arc
mă înalţă din ce în ce mai sus

universurile
se sparg ca baloanele de săpun
multiversurile
se sparg ca baloanele de săpun
toate versurile
se sparg ca baloanele de săpun

aici
şi
acum

pretutindeni
şi
veşnic

TOTUL

UNII AU CITIT „ALCHIMISTUL” DE PAULO COELHO ŞI TOT SĂRACI AU RĂMAS (SCHIŢĂ)

Pe data de 8 martie 2011, la ora 22.00, abia reuşesc să scap de la serviciu, după ce toată ziua a trebuit să susţin şedinţe foto unor fotomodele de cea mai mare frumuseţe şi pline de capricii neîndemânatice, pentru pictoriale în reviste pentru bărbaţi, în lipsa colegului meu mai experimentat, care s-a îndrăgostit subit de una din fotomodelele de ieri şi a lipsit toată ziua de azi pe motiv că e răcit. Şefului meu nu-i prea plac acest gen de escapade amoroase, dar închide ochii şi el o dată, de două ori pe lună, că şi el e om.

În fine, îmi scot telefonul 3G cu touchscreen din buzunar şi fac comandă la taxi. Sunt norocos, în zece minute soseşte maşina. Iau ursuleţul de pluş care îmi vine până la brâu, tortul cu fructe şi frişcă, sticla de Angeli şi buchetul de flori, toate comandate cu o oră înainte de plecare, care trebuia să fie cu câteva ore în urmă dacă toate detaliile se realizau conform palnogramei de lucru, şi mă apropii de taxi. Şoferul este surprins de apariţia mea opulentă şi vine în întâmpinarea mea cu benevolenţă. Mă întreabă numele de pe comandă, confirm, apoi mă ajută la bagaje şi le aşază meticulos pe bancheta din spate.

Întreabă adresa, i-o spun, şi pornim la drum imediat.

Observ unele stângăcii la încadrarea pe benzile de pe bulevard după pornirea de pe loc şi optez să-mi pun centura. Se miră şi mă face atent că suportul pentru fixarea centurii este ocupat de un dispozitiv mecanic care o suplineşte cu succes în cazul radarelor de poliţie.

-         Nu vă fie teamă, cu drăciile astea nu vă cumpăraţi moartea, ci confortul personal. Sunt şofer experimentat şi n-am atins maşina niciodată în zece ani de şoferie.

-         Cum n-aţi atins maşina niciodată?

-         Adică n-am zgâriat-o, vreau să spun.

-         Aha, m-am liniştit. Sunteţi foarte nostim azi în caz că nu v-a spus nimeni acest lucru nesemnificativ.

-         Mi se trage din America, din New York, mai exact. Lucrez acolo de zece ani ca taximetrist şi niciodată n-am avut probleme.

Îşi aprinde o ţigară. Sesizează că mă deranjează şi o stige în scrumieră.

-         Nu sunteţi fumător.

-         Am reuşit să mă las. Ursuleţul pentru prietena mea este nou şi nu vreau să miroasă a fum de ţigară.

-         Nicio problemă, îmi respect întotdeauna clientul.

-         Şi cum se face că sunteţi în ţară după zece ani? Şi tot ca taximetrist?

-         Sunt în concediu. Fetiţa mea cea mică trebuie să nască şi mai scot şi eu un ban. Dar acum zece ani eram profesor de limba română la o şcoală din provincie în România şi când am plecat peste ocean nu mi-am găsit altceva de lucru decât ca taximetrist.

-         Vi se potriveşte, încerc eu un compliment steril.

-         Da. Şi mă ajută în cariera literară.

-         Cum aşa?

-         Sunt scriitor şi studiez psihicul şi comportamentul uman pe clienţii mei, apoi trec pe laptop şi scriu.

-         N-aţi prea avut succes ca scriitor în America…

-         Am publicat două romane. Primul a trecut aproape neobservat, al doilea a incitat puţin spiritele. Următorul sper să fie lovitura de graţie, pe care o aştept dintotdeauna, şi visez să fie promovat de ziarele cu priză la public, cum ar fi New York Times, Entertainment Weekly, Newsweek, The Los Angeles Times, de ce nu, etc.

-         Ce pot să spun, multă baftă atunci!

-         Ştiţi, o ecranizare la Hollywood se cumpără cu un milion de $. M-ar ajuta să-mi onorez mai uşor responsabilităţile de dublu bunic şi să-mi duc zilele într-un mod mult mai decent. N-aş mai conduce toată ziua, toată noaptea taxiul…

-         N-aţi mai întâlni oameni aşa indiferenţi ca mine…

-         … aş reuşi să ies din matricea aceasta vicioasă a vieţii.

-         Apropo de Matrix, filmul. Keanu Reeves care a devenit cunoscut publicului larg datorită personajului Neo din trilogia SF „Matrix”, în urma unor discuţii cu Andy şi Lana Wachowsky, producători, regizori şi scenarişti ai peliculei „Matrix”, după cum bine ştiţi şi dvs., bănuiesc, spune că următoarele două episoade (care au fost preconizate încă de la lansarea seriei) vor fi realizate cu ajutorul tehnologiei 3D; actorul confirmă totodată că există un acord în vederea unei colaborări pentru completarea seriei SF cu James Cameron, regizorul filmului „Avatar”, film ce a adus în 2009 încasări record de peste 2 miliarde de dolari, după „Titanic” din 1997, în timp ce primele trei filme din celebra serie – „Matrix” (1999), „Matrix – Reîncărcat” (2003) şi „Matrix – Revoluţii” (2003) – au generat încasări totale de doar 1,6 miliarde de dolari pe plan mondial.

-         Acesta era un lucru absolut de aşteptat. Referitor la Matrix, toată lumea ştie că nimic nu dispare definitiv, ci se transformă, întrebarea e în ce constă acea transformare… cât de relevantă e faţă de ce a fost omul anterior?

Văd că subiectul îl incită pe şofer, motiv pentru care ţin să aprofundez puţin.

-         Teoria relativităţii este una dintre cele mai recente şi printre cele mai greu de combătut teorii. Nici nu putea fi altfel într-o lume a magiei unde totul este şi devine posibil. De aceea nimic nu este fix şi cert în Univers; nici legea gravitaţiei, nici viteza luminii, cum nici graniţele terestre sau vreo limbă, oricare ar fi luată ca exemplu. Răspunsul la întrebarea dvs. ţine mai mult de natura ezoterică a eclectismului ştiinţific şi religios, prin urmare poate fi unul oricare, nu doar unul singur, şi totuşi veridic. Se poate filozofa sine die pe această temă, subiectul fiind mai mult un vampir de natură energetică sau o gaură neagră. În esenţă, omul, sau mai bine zis sufletul acestuia după moarte, se poate îndumnezei pe o traiectorie cronologic ierarhică, poate deveni o planetă, un soare, o galaxie, un întreg univers, poate respecta legea echilibrului universal savurând cealaltă jumătate a paharului în compensaţia ultimei vieţi, se poate reîntrupa oriunde în univers sau în cadrul aceleiaşi familii, poate repeta clasa unei vieţi a căror lecţii nu le-a învăţat şi asimilat meritoriu, sau poate rămâne într-o stare neutră de înger de pază sau demon războinic încheindu-şi bilanţul ultimei existenţe pentru a evolua într-o viaţă viitoare din acelaşi ciclu alchimic, etc. Dacă un profet proclamă un enunţ, are şi valoare de adevăr? Sunt profeţii care se întâmplă în realitate, sunt profeţii care expiră chiar în momentul formulării lor. Dacă un psihoterapeut cu extraputeri umane este şi telepat şi clarvăzător şi mediu şi tămăduitor etc, ceea ce spune sau face are şi valoare de adevăr? Farmecul acestei vieţi magice este că exact atunci când simţi şi crezi că ai mai multă dreptate, tocmai atunci te poţi înşela mai mult, oamenii putând învăţa unii de la alţii în aceeaşi măsură. Iar dacă eşti fie pacifist, fie războinic convins, precum Zamolxe, Isus, sau Napoleon, Hitler, pe soarta ta stă scris acelaşi eşec lamentabil. Deci?

“Oricâte stele ard în înălţime,
Oricâte unde-aruncă-n faţă-i marea,
Cu-a lor lumină şi cu scânteiarea
Ce-or fi-nsemnând, ce vor – nu ştie nime.

Deci cum voieşti tu poţi urma cărarea.
Fii bun şi mare, ori pătat de crime,
Acelaşi praf, aceeaşi adâncime,
Iar moştenirea ta şi-a tot: uitarea.”

-         Într-adevăr, nu te contrazic, sunt frumoase versurile din Eminescu.

-         Evident!… Marele geniu universal, Mihai Eminescu. Dar unde-i? Când îmi memorez chipul cu ochii închişi, nu-l văd! Când mă uit la televizor, când mă plimb prin librării, nu-i! Unde-i geniul lui? Întrebarea asta frământă toţi filozofii…

-         Geniul lui e în fiecare dintre noi care doreşte cu adevărat să-l vadă, dar poate pentru societatea de azi nu mai e “la modă”…

-         Eu mă refeream la spiritul lui Mihai Eminescu, la scriitorul de geniu care să scrie divin, providenţial, poezie, proză şi dramaturgie, la jurnalistul asiduu care să facă lumină în creierele poporului căzut în admiraţie, în contemplaţie profundă, la acel destin prelungit până la optzeci de ani, la luceafarul literaturii universale care bătrân ca iarna scrie şi tot scrie opere nemuritoare pentru milenii şi milenii…

-         Pff, e un stil mult prea romantic pentru zilele astea aspre de astăzi, poate de aceea e atât de greu de întâlnit.

-         Mihai Eminescu este în egală măsură romantic şi clasic, iar trecerea anilor ne-a demonstrat cu atâta satisfacţie că este şi actual, şi prin aceasta implicit chiar modern. Problema nu e stilul care prin studiu şi exerciţiu se formează de la sine, ci cugetul acela înalt şi senin care se ridică pe sine şi odată cu el un întreg popor deasupra norilor ignoranţei, egoismului, lăcomiei, răutăţii şi neprofesionalismului. Studiul şi exerciţiul în artă tot o muncă sunt, dar una nobilă, angelică. Fără strădanie personală nu se poate face nimic. Până se naşte un astru care luminează în Univers miliarde de ani, durează alte miliarde de ani, folosesc aici o metaforă.

-         Observ. Perspectiva ta e totuşi subiectivă, sunt şi alţi poeţi care pot fi consideraţi poate chiar mai înzestraţi decât Eminescu, şi sunt chiar foarte multe persoane care nu agrează scrierile eminesciene.

-         Dacă nici Eminescu nu mai este Eminescu, atunci nici arcaşul nu mai e arcaşul, nici arcul nu mai e arcul, nici săgeata nu mai e săgeata, nici aerul nu mai e aerul, nici ţinta nu mai e ţinta, nici pământul nu mai e pământul, nici cerul nu mai e cerul, nimic nu mai e nimic, toate sunt Ni mare! Ca să încep cu sfârşitul, Eminescu ca jurnalist este inegalabil, poate doar Mircea Badea pe antene si Tudor Barbu pe OTV mai încearcă să facă ceva din ce făcea Eminescu în timpul său şi totuşi “Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu?” se întreba retoric Eminescu în Scrisoarea II şi vedem şi noi toţi astăzi aceeaşi situaţie cotangentă în România şi peste tot pe Terra. Să continui cu miezul, Eminescu ca prozator este inegalabil, prin cele câteva nuvele fantastice cu avatarurile sale, Mihai Eminescu scriind nuvela “Avatarii faraonului Tla”, care alături de “Sărmanul Dionis”, “Arheus” şi “Umbra mea” reprezintă partea cea mai profundă a creaţiei eminesciene epice; personajele lui Mihai Eminescu din aceste opere trăind între realitate şi vis, şi pendulând înainte şi înapoi pe axa timpului, din avatar în avatar, avatarul reprezentând o ipostază anterioară a unei fiinţe reîncarnate. Pentru astfel de cărţi “Men in Black”, oamenii inchiziţiei, posibil Opus Deiul Vaticanului, au organizat licitaţii somptuoase oferind sume fabuloase pentru orice exemplar pentru a le retrage în totalitate de pe piaţă. Doar Codrin Ştefănescu la noi (şi mulţi alţii neştiuţi, nevăzuţi, sperăm noi cu toţii) mai deţin exemplare unice din scrierile medievale şi premedievale după care englezii au făcut deja o miniserie de televiziune pentru familie Fallen (ABC Family Miniseries) 2006, care prezintă fiinţe nephilim, jumătate om-jumătate înger, capabile de minuni divine ca şi Isus sau Zamolxis. Şi să închei cu apoteoza lui Mihai Eminescu în Luceafăr nemuritor şi rece cel puţin în limba română, Eminescu, ca poet, este inegalabil, nu degeaba Nichita Stănescu, Adrian Păunescu, mai recent, şi alţii asemenea lor, discipoli fideli ai geniului divin au lăsat cu limbă de moarte să fie îngropaţi la cimitirul Bellu la picioarele poetului nepereche, Mihai Eminescu. După mine unul, şi nu cred că sunt singurul de aceeaşi părere, Mihai Eminescu este un chip al lui Lucifer sau o identitate a lui Zeus, sau o înfăţişare a lui Zamolxis, dacă aşa vă place mai mult, însă geniul lui Mihai Eminescu este unic în lume şi inegalabil tototdată. Doar creatorii mărunţi îşi fac iluzii ca un gândăcel cocoţat în vârful unui fir minuscul de iarbă ca un rege într-un turn de fildeş al castelului său, că pot concura sau, mai rău, că îl pot doborî pe Dumnezeul Eminescu, sau şi mai rău, că acesta nu există, nu are valoare, nu este important, când Eminescu i-a zdrobit pe toţi ca ciocănarul din mountain clans din Disciples 2, pentru că mitologia este, nu-i aşa, apanajul zeilor, iar el, Domnul Mihai Eminescu este un zeu, un zeu suprem, şi nu unul oarecare, ci chiar cel mai vestit şi cel mai iubit la noi, la români. Şi punctum, cum spunea Mihai Eminescu.

-         Hmmm… ce straşnici apărători are Eminescu. Nu-i contest valoarea, şi pentru mine e inegalabil, dar am citit şi multă critică negativă la adresa lui. Eu zic doar că nu are numai şi numai veneratori, ci şi persoane care nu-i agreează opera, sau o parte din ea. Pentru unii poate e mai valoros Lucian Blaga, de exemplu, poate unora le place simbolismul, gen Bacovia. Nu poţi vorbi în numele întregii umanităţi. Eminescu este incontestabil un mare geniu, dar Dumnezeu nu este cu siguranţă pentru toată lumea. Fiecare avem “Dumnezeul” nostru.

-         Asta aşa este: “fiecare avem “Dumnezeul” nostru”. Nici lui Isus Hristos nu i se poate imputa acest adevăr, când spune “Iubeşte-l pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din toată puterea ta, din toată virtutea ta, din tot sufletul tău, cu toată fiinţa ta şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”, pe al tău nu pe al altuia. Ce i se poate imputa lui Isus? Lipsa de viziune cosmică prin care nu-şi putea imagina cerul, Universul aşa cum îl vedem noi azi prin sateliţii lansaţi în spaţiul extraterestru prin NASA. La Eminescu există această viziune, la Blaga există de asemenea, însă la Bacovia, te rog… Apoi la englezi Shakespeare e Shakespeare oricât de mulţi scriitori se perindă în urmă-i, fiecare profesor englez reînsufleţind creaţiile literare ale geniului lui Shakespeare care este inegalabil şi nemuritor. Ca principiu, ca geniu. Acelaşi lucru este şi la noi, la români, cu Eminescu. Pe vremea lor nu existau calculatoare, ei au venit cu softul implantat în creier încă de la naştere sau posibil din alte lumi astrale. Totuşi, Lucian Blaga are o valoare incontestabilă, intrinsecă, dar eu mizez în continuare pe Eminescu, care este un apogeu haric la 1850.

-         Nu am pus în discuţie viziunile lui Bacovia, am zis doar că alţii se regăsesc în opera sa, poate. Poate îi savurează mai mult substraturile… Depinde de personalitatea, idealurile şi spiritualitatea fiecăruia.

-         Toţi oamenii sunt captivi în matrice şi nimic nu este arbitrar. Toate sunt create cu înţelepciune şi toate există datorită unui plan divin. Fiecare om are rostul lui. Eminescu a făcut excepţional de bine ce a făcut la 1850, Blaga a dat expresie diplomatică filozofiei, literaturii şi jurnalismului la 1895, continuându-l frumos pe Eminescu, Bacovia este o receptare favorabilă a simbolismului autentic la 1881. Toţi sunt buni, dar Eminescu în doar 33 de ani a spus ce alţii învaţă pe la 40 de ani în Universităţi cum în România nu mai sunt, cuprinzând secolele şi mileniile ca o umbrelă, ca o cupolă exhaustivă, comprehensibilă, totală, maximă, divină. Spun asta pentru că puţini sunt precoce ca Eminescu chiar şi în cazul geniilor universale, ştiut fiind faptul că un bărbat devine matur abia la vârsta de 33 de ani, perioada anterioară reprezentând lecţii şi asimilări, până la 44 de ani au loc fel de fel de exerciţii pe baza cunoştinţelor acumulate în tinereţe, pe când genialitatea se manifestă regeşte, plenar, peren, abia după vârsta de 45 de ani. Eminescu n-a avut toate acestea şi, totuşi, incredibil, în ciuda tuturor vicisitudinilor vieţii este Luceafărul Literaturii Române pe mult timp de aici înainte datorită vieţii şi învăţământului din România. Trebuie să fim sinceri cu noi înşine, în faţa adevărului pălesc toate cuvintele, alunecă toate măştile.

-         Eu sunt de acord cu ce spui tu despre Eminescu, am citit şi despre viaţa şi creaţia sa, dar accept şi faptul că nu toată lumea îi confirmă adevarata sa valoare. Tu vrei să spui că toţi cei care nu-l idolatrizează pe Eminescu sau nu recunosc omul de geniu sunt primitivi sau lipsiţi de inteligenţă şi spiritualitate?

-         Nu, bineînţeles, că nu. Eu tot ce vreau să spun e că în privinţa celebrităţii putem fi înşelaţi de dorinţa noastră atât de puternică care ne poate induce în eroare atât de uşor! Dacă doar ne autoplăsmuim un univers propriu care e doar ficţiune? Pentru un diletant, mai întâi de toate, totul este doar o ficţiune. Despre plăsmuire nici nu mai poate fi vorba, nu-i aşa, un suflet inapt prăbuşindu-se ca Icar pe fiecare firicel de zefir sau austru până la bolovanul lui Sisif care e veşnic. Pentru a înţelege pe ce lume trăim, putem defini realitatea ca pe o glumă (din punct de vedere ştiinţific) sau eroare (din punct de vedere religios), iluzie şi minciună, dacă ne poziţionăm asupra prezentului din perspectiva viitorului, ştiut fiind faptul că în prezent n-a mai ramas aproape nimic din tot trecutul îndepărtat, ca aspect exterior, mă refer, ci doar ca esenţă, într-o lume reală a infernului, unde totul este magie, război şi durere. Cu toate acestea, deoarece suntem captivi într-o matrice a infernului, pe o treaptă care este încă neştiută, când încercăm să evadăm cum ar fi şi printr-o poartă existenţială cum este moartea, de pildă, lăsăm urme mai mult sau mai puţin conştiente în lumile din care provenim şi plecăm, pe treptele precedente ale infernului, şi poate şi unice, pe care cel mai adesea nu le conştientizăm în timpul vieţii, luate ca segment dintr-o coloană infinită. De aceea omul nu are doar o singură umbră, ci o multitudine de umbre, cum nici un singur suflet, ci o multitudine de suflete, fiecare fir de păr reprezentând câte o viaţă anterioară, de exemplu.

-         Vă jucaţi cu speculaţii aiuritoare cu un real talent de prestidigitator al cuvintelor. Sunteţi cumva profesor?

-         Nu, nicidecum!

-         Atunci sunteţi şi dvs. scriitor?

-         Nu, n-am publicat niciun roman! Dar dacă mă apuc să scriu voi câştiga cu siguranţă premiul Nobel pentru Literatură!

Şoferul pune o frână bruscă în faţa unei treceri de pietoni pe care traversează un câine fără stăpân şi numai după câteva fracţinui de secundă se aude un scârţâit brutal de roţi în spate şi suntem izbiţi din plin. Airbag-urile frontale se declanşează automat după resimţirea impactului. Tragem de pernele de aer ca să ne facem loc să respirăm şi să ieşim afară din maşină.

Cei doi şoferi implicaţi în accident încep să se răstească unul la altul, situaţia se agravează, apoi se negociază predarea poliţiei de asigurare şi se calmează instantaneu toate spiritele.

Calculez o sumă rotundă pentru cursă, achit şi îmi strâng catrafusele luând-o iute din loc. Nu sunt departe de blocul prietenei mele, cam la două străzi distanţă. Traversez strada şi iau un alt taxi. În cinci minute ajung la destinaţie şi îmi sun prietena la interfon să coboare cu liftul jos ca să mă ajute cu amabilitate la bagaje.

-         Ce e cu toate astea?

-         Sunt pentru tine. Prinde-te de ele. La alegere. Şi “La mulţi ani!” pentru ziua de azi chiar dacă îţi spun aceste cuvinte frumoase abia la ora asta.

-         Şi unde ai stat până la ora asta?

-         Crede-mă, n-ai vrea să ştii. Am fost plecat până în Egipt şi m-am întors înapoi ca să descopăr comoara din „Alchimistul” de Paulo Coelho.

DEX – Dictionarul explicativ al limbii romane (editia a III-a, 2009, revazuta si adaugita)

Academia Romana

• Data publicarii: 2009
• Editura: Univers Enciclopedic Gold
• Tip coperta: Brosata
• Format: 20/26
• Numar pagini: 1248

Dictionarul explicativ al limbii romane – conceput ca un cuprinzator repertoriu lexical, in acord cu noile norme ortografice, ortoepice si de punctuatie ale limbii romane:  contine informatii si clarificari in legatura cu vocabularul romanesc actual; aduce la zi inventarul lexical prin introducerea in lista de cuvinte a termenilor noi apartinand unor domenii de actualitate (informatica, finante, drept, religie, mas-media etc); include notiuni din literatura populara, regionalisme, arhaisme care apar in scrierile vechi si in operele clasicilor romani; reda locutiuni si expresii ori de cate ori prezenta acestora este necesara pentru tratarea unui cuvant; contine peste 7000 de articole noi fata de editia anterioara; DEX-ul a fost si este cea mai vanduta carte din Romania.

SCRIITORII SE VÂND PE YOUTUBE

Autorii străini de succes au început să folosească canalul YouTube pentru a posta clipuri de promovare a cărţilor lor, asemenea trailerelor pentru filme. În România, doar câţiva scriitori au atacat mediul virtual.

Unul dintre cei mai bine vânduţi autori în lume nu este scriitor, ci bucătar, celebrul Jamie Oliver care a apelat la o nouă soluţie de promovare a celui mai recent volum. Vestitul maestru îşi prezintă cartea pe YouTube, promiţând că poate transforma pe oricine din sclavul cuptorului cu microunde într-un mic expert în propria bucătărie, observă jurnaliştii de la The Independent. La fel procedează şi una din cele mai apreciate bucătărese din Marea Britanie, seducătoarea Nigella Lawson, lăudând în cele două minute postate pe internet virtuţile celei mai recente cărţi de bucate, pomenind în acelaşi timp şi despre cuptorul din casa ei, despre copiii şi fraţii săi şi alte lucruri care ar putea stârni oricui dorinţa inconştientă de a face parte din lumea sa.

Clipurile sunt realizate de Waterstones.com, site-ul celebrei edituri britanice, sunt bine făcute din punct de vedere comercial, aşteptându-te parcă să simţi aromele reţetelor prezentate de cei doi autori. Însă editura nu se află la prima tentativă, realizând de mult videoclipuri de promovare pe YouTube a propriilor produse pentru a crea o legătură cu noile apariţii. Aşa s-a întâmplat şi în cazul unor titluri semnate de Ian McEwan („Solar”) sau de Jacqueline Wilson, autoare de cărţi pentru copii. Cei doi scriitori sunt sobri, făcând un sumar şi scurte lecturi din cărţile lor, preferând această variantă unei reclame zgomotoase, şi nefolosindu-se de şarmul lor în încercarea de a determina achiziţionarea cărţilor.

„Cumpără această carte”

De altfel, editura Waterstone şi-a accentuat în ultimul timp campaniile de publicitate, folosindu-se de adevărate trailere (precum cele de promovare a filmelor) pentru a face accesibilă industria cărţii în întreaga lume. Ziariştii britanici susţin că, deşi metoda este manipulatoare, apariţiile online au contribuit la succesul cărţilor tipărite.

Videoclipul lui Jamie Oliver de pe YouTube pentru cel mai recent volum al său „Jamie’s 30-minute Meals”, a plasat cartea pe locul doi în topul celor mai bine vândute cărţi ale editurii. De altfel, Lawson, Stephen Fry, Alan Sugar, Michael McIntyre, toţi cei care au videoclipuri Waterstones.com, au ajuns în Top 10 în perioada Crăciunului.

Pe de altă parte, o serie de personalităţi literare apar în clipuri ca nişte vânzători linguşitori sau, pur şi simplu, implorând cititorii să le cumpere cartea.

Cântăreţul canadian Justin Bieber, care i-a detronat de curând pe veteranii Eminem şi Usher în topurile muzicale, se adresează viitorilor cititori astfel: „Salut, băieţi. Justin Bieber e aici. Vreau doar să vă întreb ce mai faceţi. Vin cu o carte… Are o mulţime de chestii mişto despre mine. Vreau să vă spun: mergeţi şi cumpăraţi-o!”. Alan Sugar, om de afaceri şi gazda emisiunii de televiziune „The Apprentice/Ucenicul”, merge pe un mesaj mai clar: „Cine se simte tânăr şi inspirat, un om de afaceri care vrea câteva sfaturi, un microbist sau fan The Apprentice trebuie să meargă şi să cumpere această carte pentru a şti cum să dea totul din el”. Actorul Russell Brand vorbeşte direct în cameră, îndemnându‑şi fanii să cumpere volumul doi din „Booky Wook”, despre care el însuşi spune că „e mai bună decât cealaltă”.

În ţară, încercările autorilor români sunt mai timide. Editurile mari încă nu au început să folosească această nişă de promovare, majoritatea recurgând doar la site-urile de socializare ca Facebook sau Twitter pentru a anunţa noile apariţii.

Scriitorii români, clipuri cu doar câteva sute de vizualizări

Printre autorii români care se autopromovează pe YouTube sunt Dan Lungu sau Mihail Vakulovski, fondatorul revistei Tiuk!, însă clipurile lor au doar câteva sute de vizualizări. Vakulovski a postat filme în care citeşte din propriile creaţii în diferite locuri (de la Club A şi Vama Veche, până în Bratislava sau Paris). Dan Lungu, autorul romanelor „Raiul găinilor” şi „Sunt o babă comunistă”, este unul dintre cei mai exportaţi scriitori români, fiind tradus în mai multe ţări. Scriitorul are descărcate clipuri cu Ilinca, fetiţa lui, citind din cartea „De-a întunericul”, cu el însuşi citind, imagini cu pagini de manuscris sau cu lecturi din traducerile cărţilor sale.

Dan Lungu: „Un mod de promovare amuzant, inteligent, care ajunge foarte bine la publicul tânăr”

„Cred că e un mod de promovare amuzant, inteligent, care ajunge foarte bine la publicul tânăr, foarte la modă prin alte părţi”, a declarat pentru România Liberă, Dan Lungu. „Nu pot spune că am folosit-o în mod conştient ca metodă de promovare. Cred că prima lectură cu intenţia de a ajunge la public a fost cea de pe site-ul meu, când a apărut «Cum să uiţi o femeie». Site-ul tocmai se construia, cartea era în curs de apariţie şi mi s-a părut o idee foarte simpatică, postmodernă. Pentru noua carte, «În iad toate becurile sunt arse» va apărea un foarte scurt filmuleţ artistic, un spot, realizat de doi artişti vizuali, Lavinia German şi Andrei Cozlac”.

Sursa: ziare.ro

ÎN PELERINAJ (SCHIŢĂ)

Există o vorbă din bătrâni care spune că nu poţi sluji la doi domni, pentru că ori pe unul îl vei supăra, neîmplinindu-i voia, ori pe celălalt, ieşindu-i din cuvânt, şi va trebui să te hotărăşti de partea cui eşti, alegând între ei. Acesta a fost argumentul decisiv prin care mama îşi convinse fiul, într-o dimineaţă rece de toamnă, tocmai când acesta intră pe uşă, frânt de oboseală după o noapte lungă de muncă, (care părea că nu se mai termină), în singura lui zi liberă din săptămână, să o însoţească într-un pelerinaj la o mănăstire, unde racla cu moaştele unui sfânt foarte cunoscut era scoasă afară pentru folosul sufletesc al credincioşilor.

După ce că în autocar mama nu îşi lăsă fiul să închidă un ochi, sub pretext că îşi uitase ochelarii acasă, şi îl puse să stea în locul ei la fereastră, să noteze toate localităţile prin care trec, ca altădată să-i vină uşor să refacă traseul, (în caz că va găsi pe cineva dispus s-o ducă cu maşina), la sosire, descoperi printre călători o vecină bătrână din cartier, pe care o cunoştea de la biserica din parohia de unde aparţinea cu domiciliul şi care abia se mişca, şi se oferi s-o ajute pe drum la bagaje, făcându-i discret semn cu mâna fiului s-o ia în faţă, după ghid, că ea îl va ajunge din urmă.

După câteva ore de stat la coadă, tocmai înainte ca fiul să treacă de ultimul cordon, şi să se închine la sfânt, în timp ce acesta citea cu evlavie acatistul sfântului (pentru a nu ştiu câta oară), acatist cumpărat de la un vânzător volant cu banii de pachet pentru a doua zi la serviciu, apăru mama, strigându-l disperată prin aglomeraţie, cu două sacoşe grele în mâini:

- Cristi, Cristi, unde eşti? Că doar n-ai intrat în pământ!

- Mamă, mamă, aici sunt, uite-mă aici! se auzi un glas slab din faţă, şi se văzu o mână ridicată prin aer.

- Dar ce-i cu tine, dragul meu? Nu arăţi prea bine, eşti cam palid! Ţi-e foame? Ai mâncat ceva azi? Că am uitat să-ţi dau cu tine pachetul tău de mâncare! Uită-te şi tu puţin la tine, nici voce n-ai! Şi, după ce lăsă sacoşele jos, îi întoarse faţa spre unul din umeri ca şi cum era suspectat de vreo boală.

- Nu am nimic, sunt bine. N-am strigat mai tare, ca să nu deranjez lumea din jur. Aici suntem la biserică, nu? se smulse el din strânsoare, puţin enervat pentru că era tratat ca un copil.

- La mănăstire, dar asta are mai puţină importanţă… Mă bucur că am ajuns la timp, zise mama într-un târziu încercând să schiţeze un zâmbet dulce.

- Şi eu! Altfel ar fi fost o adevărată catastrofă! Gândeşte-te ce s-ar fi întâmplat, dacă ai mai fi întârziat câteva minute… Eu intram la sfânt, şi tu m-ai fi căutat ca o nebună prin mulţime, fără succes, se strâmbă fiul cu subînţeles. Nostim, nu? se strâmbă iar, mai maliţios ca un leu înfometat.

- Lasă-mă să-ţi dau ceva de mâncare, ştiu că ţi-e foame, au trecut atâtea ore. Până şi mie, care am mâncat după ce ne-am dat jos din autocar, mi s-a făcut iarăşi foame, d-apoi ţie, sărăcuţul de tine, care n-ai mâncat nici acasă, pentru că eram prea grăbiţi să nu pierdem autocarul, încercă femeia să fie conciliantă, deşi ştia că e lipsită de sorţi de izbândă.

- Nu, sincer, acum, chiar nu mi-e foame. Nu te mai deranja, că te deranjezi degeaba. Ştii bine că nu-mi place să mănânc pe stradă. Şi mai avem puţin, şi ajungem la sfânt, făcu semn cu capul spre racla unde nădăjduiau toţi pelerinii să ajungă.

- Dar unde, Dumnezeu, o fi pachetul ăla? Trebuia să fie pe aici pe undeva! Ai şi tu puţină răbdare să văd pe unde l-am pus, se încruntă femeia ca o mamă îngrijorată de ceva foarte important.

- Mamă, nu e nici timpul, nici locul potrivit. Te rog frumos, renunţă, ce Dumnezeu, că doar nu a dispărut mâncarea de pe faţa pământului, şi nu ştiu eu! Aici suntem la biserică, o, scuză-mă, la mănăstire, şi avem nevoie de o altfel de mâncare, nu? Tu trebuie să ştii mai bine ca mine despre ce e vorba, nu-i aşa? Şi apropie brusc acatistul de ochii mamei, încât aceasta nu putu citi nimic, speriindu-se grozav. Aceasta e mâncarea de care avem nevoie la biserică, o, scuză-mă, la mănăstire, după tine citire! o ironiză fiul ca pe unul din prietenii lui din copilărie. Mâncarea este de două feluri: una se mănâncă cu gura şi ajunge în stomac, şi alta se mănâncă cu urechea şi cu ochiul şi ajunge în creier, dacă sunt flămând acum de ceva, sunt flămând de religie, dacă simt un fel de foame acum e una spirituală, nu una materială, înţelegi? Altfel nu mai eram aici cu tine şi nu treceam prin atâtea, cu toate că ştiu foarte bine că o călătorie cu tine este plină de neprevăzut. Mă întreb cu sfială oare ce mai urmează?! Şi tu tot îi dai zor cu mâncarea de parcă o avem pe raţie ca pe vremuri, se aprinse fiul ca jarul iscodit de palele vântului care se înteţea din ce în ce mai mult.

- A, da, uitasem, Doamne, ce uitucă sunt uneori, mi-a ieşit un cerşetor în drum, şi, de milă, i l-am dat lui, se cutremură femeia cu uimire părând şi mai convingătoare decepţia sa inutilă. Sper că nu te superi, sau te-ai supărat deja, dragul mamei? Să ştii că nu mi-am dat seama, Doamne, ce nenorocire! Ce ne facem acum?

- Stai liniştită, nici nu am de ce să mă supăr, se bâlbâi fiul surprins de naivitatea mamei cu care aceasta reuşea mereu să încurce lucrurile, ca să le descurce alţii. Şi să mai zici că nu şti să faci glume, se văzu fiul nevoit de privirile insistente ale celor din jur să lase tonul mai jos. Dar cu sacoşele astea ce e? De unde le ai, că atunci când am plecat de acasă nu le aveai?

- Bună idee! Uite, la asta nu m-am gândit. Poate o fi pus ceva de mâncare prin ele, vecina noastră, Elisabeta, că ale ei sunt. Ia să vedem… insistă femeia ca o albină care caută miere în orice floare, fără să-şi dea seama pe moment că scotocea în sacoşele altcuiva.

- Mamă, dar chiar nu vrei să înţelegi odată pentru totdeauna, că nu mi-e foame. Poate după zece, cincisprezece minute, mai încolo, după ce trecem de sfânt. Atunci, da, atunci cu plăcere, zise fiul gândindu-se să nu mai dea prilej de ceartă, văzând că nu poate s-o scoată la capăt aşa uşor cu maică-sa, bucătăreasă la unul din restaurantele de renume.

- Şi acum, nu? Dumnezeu te mai înţelege şi pe tine cu poftele tale, că eu una am obosit de mult. Omul îţi vrea binele, şi tu zici că-ţi vrea răul. Of, Doamne, Dumnezeule, Maică Sfântă, şi toţi Sfinţii, spune-ţi voi de n-am dreptate! se supără rău femeia, care nu avea forţa unui bărbat, nici fizică, ca să se facă ascultată de frică, nici discursivă, ca să-şi impună punctul de vedere ca azi-dimineaţă.

- Nu e vorba despre asta acum, şi te superi degeaba. Hai să nu mai exagerăm, şi să ne pregătim sufleteşte să ne rugăm la sfânt, să ne spunem rugăciunea în gând, că de-asta suntem aici, şi mai e puţin şi ajungem la el, bine? îşi bătu mama cordial pe umăr, dezarmant de împăciuitor.

După o scurtă pauză, cât un moment de reculegere care se ţine în memoria unui om ilustru, femeia articulă iar câteva cuvinte, cu tonul pe care vorbeşti cu una din icoanele unui sfânt:

- Apropo, ştii ce m-a rugat Elisabeta, că ai adus vorba de rugăciune?

- Ce te-a rugat?

- Dacă nu te superi, să o aduci şi pe ea la rând, că o dor picioarele, şi abia mai merge.

- Şi ea unde e acuma? Nu era cu tine la autocar?

- Ba era, dar s-a dus să aprindă o lumânare cât am stat în biserică la rând să mă închin la icoana făcătoare de minuni a sfântului, şi dusă a fost.

- Cum aşa?!

- Aşa bine cum auzi! Am căutat-o peste tot, dar tot degeaba. Parcă a intrat în pământ! De-aia am întârziat atâta.

- Şi cum crezi tu, că o s-o găsesc eu, care abia ştiu cum arată, când tu, care ai fost lângă ea, ai scăpat-o din ochi ca printre degete? Mhm?

- Vezi că e îmbrăcată gros, de toamnă, cu un pardesiu negru, şi poartă un batic roşu pe cap.

-  Roşu?

- Da, roşu, că ăla i-o fi căzut în mână de dimineaţă, şi, din grabă, p-ăla l-a luat.

- Şi dacă îmi pierd rândul? Uită-te şi tu câtă lume e-n spate! Chiar nu te gândeşti şi tu aşa un pic? Sau nu-ţi pasă?

- Dai o fugă şi vii repede înapoi. Hai, nu fii rău! Cum am ajuns eu la timp, aşa o să ajungeţi şi voi.

Şi uite aşa tânărul începu să răscolească prin lume după o bătrânică cu un pardesiu negru şi cu un batic roşu pe cap. Din când în când, ca un călugăr resemnat, spunea:

- Mă scuzaţi, ştiţi, v-am confundat cu altcineva…

În cele din urmă văzu o femeie în vârstă cu un fular roşu pe cap şi cu un palton negru de iarnă, care abia se sprijinea în baston şi încerca zadarnic să coboare treptele din faţa bisericii arhipline.

- Doamna Elisabeta?

- Da, eu?!

- În sfârşit, slavă Domnului! Vă roagă mama să veniţi repede cu mine, vă ţine loc la sfânt.

- Vezi tu, mai repede de-atâta nu se poate…

În cele din urmă, ajunşi la ultimul cordon, se uitară în jur după mama tânărului… Inutil!

- Şi v-am spus să mergeţi mai repede! V-am spus sau nu v-am spus?…

- Acum nu trebuie să te superi pe mine, am şi eu o vârstă… Ce să fac, dacă nu mai am anii tăi şi nu mă mai ţin puterile ca în tinereţe?…

Rugându-se de cei ce se ocupau cu paza sfântului şi supravegherea pelerinilor, bătrâna ramolită îi convise, şi reuşi cu greu să treacă de cordon.

- Lăsaţi-l şi pe el, vă rog, e cu mine.

Bineînţeles că lumea din coadă sări imediat cu gura pe jandarmi, apostrofându-i:

- Cu ordinea vă ocupaţi voi sau cu dezordinea? Păi, se poate aşa ceva? Şi noi stăm de la prânz aici, şi nu mai zicem nimic! Suntem nemâncaţi, tremurăm de frig, avem copii mici în braţe, şi nu facem ce vrem. Ce s-ar întâmpla, dacă, şi aici, la bisericã, fiecare ar face ce vrea? Pentru numele lui Dumnezeu, aşa ceva e strigător la cer!

Prin urmare, tânărul se văzu nevoit să ia coada de la capăt. Mai trecură alte secunde, alte minute, alte ore, se făcu noapte, şi începu să plouă. După ce îşi strânse oamenii la autocar, ghidul se întoarse după singura persoană care lipsea, şi zise:

- Îmi pare rău, dar ploaia va face drumul aproape imposibil, şi trebuie să plecăm imediat. Altfel vom rămâne cu toţii aici, împotmoliţi în noroi, până o să dea Bunul Dumnezeu din nou soare, ca să se usuce pe jos. Vin de la autocar, şi deja m-am înămolit. Uită-te şi tu puţin la mine cum arăt! Îţi place?

- Bine, dar mai e un cordon, ultimul, şi ajung şi eu la sfânt! Asta nu vă spune nimic? Se răsti Cristi, ca patronul de la firma unde lucra la unul din colegii lui de serviciu când se întâmpla vreo neregulă.

- Din momentul acesta fiecare clipă contează. După câte persoane mai sunt în faţa ta, mai ai de aşteptat zece, cincisprezece minute, pe puţin, şi noi nu ne putem permite atâta timp. Te rog, să înţelegi situaţia, ripostă ghidul.

- Şi credeţi că în zece minute biserica va pluti în apă ca o arcă? Sau poate în cincisprezece minute? se enervă Cristi dând cu piciorul într-o piatră care se rostogoli pe pământ până într-o băltoacă.

- Biserica nu, dar autocarul da! Sunt oameni care mâine trebuie să plece cu noaptea în cap la serviciu, să-şi câştige pâinea cea de toate zilele. Uite, îţi dau un mir sfinţit, de la sfântul, să te ungi cu el pe frunte, şi faptul că ai ajuns aici, la mănăstirea asta, şi te-ai închinat la icoana făcătoare de minuni a sfântului, e mare lucru. Nu cred că sfântul nu vede, nu aude, şi nu înţelege situaţia dificilă în care te afli, şi în care ne aflăm noi cu toţii. Trebuie doar să crezi că rugăciunea ta este ascultată de sfânt, şi ea chiar este. Scrie şi-n Biblie, că de vom avea credinţă cât un bob de muştar, şi vom porunci munţilor să se ridice şi să se mute în mare, ei chiar vor face lucrul acesta. Crezi că Biblia minte?!

Tânărul strânse în palmă mirul de la ghid, şi, din cauza nervilor, îl aruncă în iarba reavănă, dezamăgit, stupefiat şi frustrat, fără să mai întoarcă capul în urmă.

Ud din cap până la picioare, cu acatistul făcut fleaşcă din pricina ploii în buzunar, fiul stă lângă mama sa, la fereastră, cu un sendviş pe jumătate în mână, şi tot ce îşi doreşte e să închidă ochii, şi să doarmă tot drumul până acasă. În vis, se află la ultimul cordon, mai sunt zece, cincisprezece minute de stat la coadă, şi sfântul se ridică din raclă – (şi o ia la fugă?!?… nu!?!…) – se apropie de el, şi, preţ de o clipă, îl sărută pe frunte.

- Îmi pare rău, că te-am trezit din somn, am vrut doar să-ţi dau cu mir pe la frunte.

- O, mamă, şi dacă ai şti ce frumos visam!… Fiul mai muşcă o dată din sendviş şi, după ce îi aruncă o privire inocentă mamei, se cuibări în braţele ei. Apoi, până la destinaţia autocarului, nu se mai auzi niciun cuvânt, doar din picăturile ploii se desluşea parcă un ropot de aplauze furtunos, ca la o ceremonie antică, la întâmpinarea unei mari personalităţi de către tot poporul amuţit de emoţie. Poate erau îngerii sau poate era doar imaginaţia lui Cristi, care scăpă agenda şi pixul din mână după ce notase atâtea şi atâtea localităţi.

Autocarul se opri abia acum la poarta mănăstirii şi ghidul pofti pelerinii să formeze un grup compact pentru a se aşeza la rând unul lângă altul cu umbrelele deschise, lângă ceilalţi oameni veniţi la sfânt în pelerinaj.

EL ŞI EA (SCHIŢĂ)

După ce schimbară mai multe poziţii, aleseră o poziţie mai relaxantă, din lateral, pe la spate. Perdeaua şi draperiile erau trase la geam, lumina era stinsă, şi întunericul se tocea între obrajii lor, în timp ce el o săruta cu pasiune, masându-i sânii cu mâna stângă de dedesubt şi fesele cu mâna dreaptă care era liberă, deasupra. Nu-şi spuneau niciun cuvânt, se înţelegeau empatic, din priviri. Ea începu să geamă încet şi el acceleră ritmul pentru a avea amândoi orgasm în acelaşi timp.

Cunoscură un extaz simultan şi se lungiră amândoi pe spate, el ţinându-i o mână pe după cap şi ea strecurându-şi picioarele între ale lui. Se îmbrăţişau şi se mângâiau reciproc, el coborându-şi mâinile de pe spate pe fese şi urcându-le iar sus spre ceafă, ea zgârâindu-i braţul de deasupra cu unghiile sale de pisicuţă erotică. Din când în când se mai sărutau cu ochii închişi şi în cele din urmă îşi lipiră capetele pe aceeaşi pernă.

Nu-şi spuneau nimic, încercau doar să se relaxeze.

El îşi începu o serenadă psihologică, lăuntrică, cum citise pe un site de literatură motivaţională care stimula autosugestia şi gândirea pozitivă în erotism. Deasupra se auzeau gemetele unei femei care făcea sex pe un pat ale cărui arcuri se percepeau cu o acurateţe acustică. Ritmică. După câteva secunde se auziră nişte mormăieli, nişte întrerupătoare aprinzându-se, nişte uşi deschizându-se şi închizându-se, apoi apa trăgându-se la WC. Pe urmă se făcu brusc linişte, o linişte mormântală. Gândurile lui zburdau nerostite ca o păpădie spulberată prin cameră.

„Ce noroc are şi domnul Rusu ăsta de deasupra, a găsit chiriaşii ăştia care de un an de zile aproape că nu mai pleacă. Ce ştie nebunul de sus: o maşină şi-o femeie! Dar ce maşină, domnule, un Mercedes S classe, negru, cu numărul B xx WRA, adica ura! O fi vreun mizantrop, cine ştie?! Şi ce femeie, domnule, ţipă noapte de noapte ca o nebună! O fi vreo moldoveancă că numai alea n-au limite… Cine ştie?! Dracu’ ştie! Poartă tocuri de zece cm ca să ajungă la înălţimea partenerului de cuplu, care e masiv ca un tanc! Ca un om de zăpadă! Ca un clovn din videoclipul acela de pe MTV:… „Here I am” sau nu mai ştiu cum îi zice, că nu-mi vine acum. Nebunii ăştia de sus s-au mutat deasupra mea chipurile să testeze relaţia. Dar ce păţesc eu cu ei acum au mai păţit şi alţii înainte, că deh, o cameră de hotel de 3 stele costă 250 € pe noapte, pe când un  apartament de 2 camere, confort 1, decomandat, mobilat şi utilat lux, lângă Satul Francez, doar 500 € pe lună! O afacere de zile mari pentru un Mercedes S classe, negru, cu număr de mizantrop, nu de filantrop, ce naiba, că doar n-a înnebunit dracu’. Parcă l-am văzut pe Mircea Badea în gura presei, dar nu mai ştiu la câţi de Mircea Badea am văzut în gura presei pe Antena 3… Parcă zicea că la fel a păţit şi el, că deasupra lui s-au mutat doi ca ăştia. Doi nebuni care chelălăie noaptea. Mai mult ea, că el grohăie. Şi care erau soluţiile lui Mircea Badea? Să îi iasă în faţă la uşă doar în chiloţi când urcă scările în sus şi trece prin faţa apartamentului său, şi să-i toarne o găleată de 10 l de benzină în cap şi apoi să arunce o flamă de brichetă, o scânteie de băţ de chibrit; apoi să ia repede un ciocan şi un cuţit şi să dea unde vede până nu mai mişcă nimic. Sau dacă eşti aşa mai Aikido, mai Kung Fu, mai Jujitsu, mai Taekwondo, mai arte marţiale, mai centura neagră, mai sensei, îl aştepţi cât trebuie în scara blocului până coboară din maşină, şi îi incendiezi maşina (Mercedes-ul lui S classe, negru) cu o sticlă de benzină, după care filmezi cu telefonul, cu gadget-ul, cu chinezăria, şi râzi până cheamă pizda lui pompierii de pe scaunul mortului ţinând un buchet mare de flori în braţe; apoi fugi, dar fugi tare băiatule ca atletistul! Unde fugi? Fugi pe acoperişul blocului vecin şi iei sniper-ul şi îi zbori creierii boului când intră în dormitor noaptea şi aprinde lumina. … Ce tâmpenie! Îmi fac nervi pentru doi idioţi mai urâţi ca naiba şi mai trăsniţi ca NATO. Mai bine să am şi eu noroc să vând casa aia de la curte din Bucureşti şi să cumpăr 2 apartamente de două camere lângă Satul Francez. Şi să le închiriez pe amândouă. La nebuni d-ăştia care testează relaţiile cu târfele prin blocurile comuniste. Cu 12.000 de € pe an câştigaţi numai din chirii trăiesc boiereşte. Eu şi cu tine, iubi, vom duce o viaţă boemă. Ne vom trezi numai pe la 11 a.m. sau 12 p.m., vom mânca numai pe la restaurante şi vom comanda mereu mâncare acasă, ne vom îmbrăca numai de la case de modă, la serviciu vom merge numai de formă, vom merge mai mult cu taxiul, cu iahtul, cu avionul, vom merge mai mult prin Franţa pe la Paris, pe la Disneyland, prin Italia pe la Veneţia, pe la Roma, prin America pe la NY, pe la LA, prin Tibet pe la Dalai Lama şi prin China pe zidul chinezesc ca să ne vadă şi pe noi zeii cei mai puternici de pe lună şi soare, ca să ne ţină în palmele lor ca pe doi porumbei veşnic tineri şi fericiţi. Dar să ne vadă şi aşa, cum suntem acum şi aici, în dormitor, şi să mă investească pe mine cu calităţi de excepţie şi perfecte ca să-mi surâdă norocul mereu: să câştig Marele Premiu la Loto, să plec în Anglia la Cambridge, la Oxford, sau în America la Harvard, la Yale, ca să fac un masterat în limba engleză, să scriu zeci de romane care să se vândă în zeci de milioane de exemplare fiecare peste tot în lume, a, şi să câştig Premiul Nobel pentru Literatură; şi să-ţi cumpăr un castel pe o insulă pustie şi să-ţi fac cadou o lună de miere ca o viaţă de miere ca o eternitate de miere, să avem servitori, doar să facem un semn cu mâna şi dorinţele noastre să devină realitate, doar să spunem un cuvânt şi să se scrie singure multe, multe, foarte multe romane – bestselleruri internaţionale traduse în toate limbile pământului – dragostea noastră să devină un simbol universal general valabil, să ne invidieze până şi Cupidon; iar tu din cât eşti de frumoasă să întinereşti mereu şi să-mi fii fidelă, auzi? că altfel… să ştii că…”.

-         Ai fost fantastic. M-am simţit foarte bine.

-         Şi tu ai fost într-adevăr divină. Un înger din paradis pe care cerul mi l-a trimis să-mi transforme-n realitate orice vis.

Ea se strâmbă puţin a plictiseală şi adăugă glacial:

-         Mergem să ne spălăm?

-         Mergem. Dar mai stăm puţin.

Ea se prăbuşi înapoi pe pernă cu un suspin angelic. El continuă:

-         Vreau să vorbesc ceva cu tine.

-         Ce vrei să vorbeşti cu mine?

-         Ce-ar fi dacă te-ai vopsi şi tu puţin blondă?

-         Nu mă vopsesc blondă. Urăsc culoarea asta. Ia, stai puţin. Cum adică puţin blondă? Poate o nuanţă de blond, cum am fost şi mai înainte.

-         Nu. Blondă, blondă. Ca o păpuşă Barbie.

-         Nici nu mă gândesc. Ce-ţi veni?

-         Am citit „Roşu şi Negru” de Stendhal.

-         Şi ce dacă?

-         A fost numărul 47 din prima colecţie din Biblioteca Adevărul.

-         Ei, şi? Ce are a face asta cu blondele?

-         Are. Că numărul 48 este „Robinson Crusoe” de Daniel Defoe.

-         Şi? Tot nu reuşesc să înţeleg.

-         Am avut de ales să cumpăr una dintre aceste două cărţi de la chioşc.

-         Şi? Ce-ai cumpărat?

-         „Roşu şi Negru”, nu ţi-am spus? Am şi citit-o deja!

-         Şi?

-         Şi nu mi-a plăcut.

-         Şi ce dacă?!

-         Păi, da, dar de ce nu mi-a plăcut? Deoarece culorile roşu şi negru sunt culorile infernului, pe când blond şi alb sunt culorile paradisului. Şi tu eşti un înger din paradis, nu?

-         Ete na! Hai să ne spălăm.

Ea dă să sară peste el din pat, el o prinde de mână şi o ţine în pat.

-         În „Robinson Crusoe” personajul principal dă tot aurul pe plumb. Orice drum apucă, în scurt timp atinge apogeul, îmbogăţindu-se, ca un perfecţionist şi profesionist totodată, apoi lasă totul baltă şi pleacă mai departe să ia totul de la zero.

-         ?!

-         La fel a făcut şi Cătălin Botezatul cu asistenta lui Capatos în show-ul „Burlacul”.

-         Ce-a făcut Bote?

-         A dat-o pe Bianca Drăguşanu, ca s-o ia pe câştigătoarea concursului, una, Violeta Babliuc.

-         Nemaipomenit!

-         Adică a părăsit-o pe fosta ca să fie cu noua. Adică a dat tot aurul pe plumb ca şi Robinson Crusoe. Şi ce aur a dat, şi ce plumb a luat!…

Ea vrea să-şi elibereze mâna, el o ţine şi mai strâns. Ea suspină înfrântă şi se prăbuşeşte din nou pe pernă. El continuă:

-         Eu am refuzat cartea „Robinson Crusoe”, deşi vânzătorul de la tarabă pe asta mi-a recomandat-o ca fiind ultima apărută, şi am luat „Roşu şi Negru”. Adică am refuzat să dau tot aurul pe plumb şi am ales culorile infernului.

-         Adică eu sunt aurul tău, dar sunt ţigancă numai pentru că sunt brunetă? Exagerezi!

-         Nu exagerez deloc! Şi vreau să te vopseşti blondă.

-         Blondă ca ce? Ca ciorapii tăi albi după ce i-ai încălţat o dată în adidaşi?

-         Blondă ca… Tu şi ochii ar trebui să îi ai blonzi.

-         Blonzi ca nasturii tăi de la blugi?

-         Blonzi ca… Auzi, nu mă enerva! Tu şi sângele ar trebui să-l ai blond.

-         Blond ca berea?

-         Blond ca soarele de pe cer.

-         Asta aşa e, că şi eu soarele de pe cer tot blond îl văd.

-         Păi, nu ziceai tu mereu că doar eu sunt soarele tău pentru totdeauna şi că altul nu mai există în tot Universul?

-         Ba da. Tu eşti. Dar eu te văd blond. Adică ar trebui să fii, deşi nu eşti. Deci, vopseşte-te!

El se aplecă peste ea, o strâse la piept şi o sărută lung şi pasional. Ea îi zâmbi şi îi spuse:

-         Hai să mergem să ne spălăm că trebuie să fac pipi blond.

El o ridică în braţe şi intră cu ea în baie. Amândoi chicotiră şateni şi fericiţi.

MAI TÂRZIU ESTE PREA TÂRZIU (POVESTIRE)

Nu ştiu de ce uneori nu e de ajuns să ştii ce trebuie să faci ca să realizezi acel ceva, mai ales când e vorba de oameni, şi deşi totul depinde numai de tine, în realitate de tine depinde cel mai puţin, dacă stăm să ne gândim ce înseamnă un moment de ezitare sau de orgoliu.

Acelaşi lucru ni se întamplă tuturor, şi nici eu nu sunt o excepţie. Dar mica mea povestioară are ceva aparte în ea pentru că o am pururi în minte ori de câte ori mă uit dimineaţa în oglindă înainte de a-mi ieşi cineva în cale, cineva care ar putea face să se repete istoria, lucru pe care nu ni-l dorim nici unul dintre noi, nu-i aşa?

Cei mai buni prieteni ai mei şi cu mine – careul de aşi cum îmi place mie să spun – Cristi, Edy, Marius şi eu, am petrecut la munte o săptămână anul trecut, şi nu ne-am lăsat până nu ne-am înscris într-un concurs de cercetaşi, aşa cum facem în fiecare an. La linia de start s-au aliniat mai multe echipe printre care şi noi. În aparenţă lucrurile păreau destul de simple având în vedere că nu trebuia să facem altceva decât să parcurgem traseul după hartă, însă în esenţă erau foarte complicate. Acum doi ani deciziile în echipa noastră se luau milităreşte, adică Cristi, care era coordonatorul grupului, hotăra de unul singur ce şi cum şi ce fel, iar noi doar executam ordinele; asta până când a ales să se ia după o echipă de fete, care se mişcau mai bine ca noi, deşi începuse să plouă, pe motiv că nu duc lipsă de inspiraţie – bineînţeles că lucrurile stăteau exact pe dos, şi am ajuns printre ultimii, dacă nu chiar ultimii, echipa de fete cu pricina nemaipunându-se la socoteală; iar anul trecut tot Cristi a rămas coordonatorul echipei fiind cel mai vechi în domeniu, dar era totuşi posibilă şi o eventuală colaborare, lucru pe care am mizat şi eu, imediat după jumătatea traseului, când pe hartă apăreau două izvoare, iar în realitate nu era decât unul singur. Cristi a rămas puţin pe gânduri, încurcat de situaţie, ca şi noi toţi de altfel, cum şi primele două echipe din faţa noastră, dintre care una de fete, care nu ştiau ce decizie să ia într-un timp atât de scurt, cu gândul de a păstra avantajul câştigat deja în faţa celorlalte şaptesprezece echipe prezente. Pe partea dreaptă a izvorului începea un teren stâncos destul de înalt, în spatele căruia Cristi bănuia că se află celălalt izvor după care trebuia să ne urmăm traseul. Echipa de băieţi a început să escaladeze stâncile, echipa de fete nu se încumeta încă. Cele două izvoare aveau un punct comun, dar conform dealurilor de pe hartă ar fi trebuit să fie undeva mult în spate, argument pentru care Cristi a hotărât să escaladăm stâncile. Eu, mergând destul de greu din cauza unei unghii de la picior, am fost de părere că, totuşi, izvorul de pe hartă se va bifurca abia ceva mai jos şi trebuie să mergem înainte, nu să facem dreapta, dar Cristi, pentru a nu-şi pierde autoritatea incontestabilă de lider, nu a ţinut seama de părerea mea, şi a pus argumentul pe seama mersului meu defectuos. Am escaladat stâncile, şi am mers, am mers, şi am tot mers zeci de minute şi ore întregi într-o derută totală până când am dat de alte două izvoare, care se vedea clar că au un punct comun. Cristi a considerat că, de fapt, acestea sunt cele două izvoare de pe hartă, dar conform hărţii nu corespundeau punctele cardinale, şi părerea mea iar n-a contat. De data asta am insistat mai mult să ne întoarcem înapoi la primul izvor, pentru că bifurcaţia are loc ceva mai jos şi poate ne clasăm pe un loc bunicel, dar Edy a zis că doar şeful echipei are dreptate, şi Marius la fel, iar eu am ezitat din orgoliu să-l mai tulbur pe Cristi, care părea că e stăpân pe situaţie, deşi dădea unele semne clare de derută alarmantă. După alte câteva zeci de minute bune, mergând după braţul drept al izvorului, am ajuns la o cascadă de peste zece metri înălţime, care evident nu avea cum să apară pe hartă. Abia acum Edy şi Marius mi-au dat într-adevăr dreptate, dar Cristi a început să mă acuze de stupiditate, spunând că toată vina e numai şi numai a mea. De terminat traseul l-am terminat abia a doua zi în zori, şi celelalte zile până la plecare am zăcut cu toţii bolnavi în cabană. Vina era numai şi numai a mea, într-adevăr. Nici azi nu cred că am fost iertat pe deplin de o astfel de vină, care nu-mi aparţine în realitate. Sunt vinovat pentru că am avut dreptate în privinţa traseului, dar, pentru că neavând pe nimeni de partea mea, n-am purtat un război singur împotriva tuturor. Stiţi ce? Într-o zi voi fi lider într-o echipă de cercetaşi – poate chiar anul acesta – şi atunci voi şti tot ce am de făcut. Liderul îşi poate conduce echipa spre victorie sau spre înfrângere, dar poate lua decizii împreună cu toţi oamenii săi, şi atunci victoria sau înfrângerea aparţine tuturor. Ezitarea şi orgoliul unui lider costă scump!

ECLIPSĂ PARŢIALĂ DE SOARE (SCHIŢĂ)

În dimineaţa asta de ianuarie, Robert Tomard se trezi cu un ceas înainte de alarma setată în telefon la ora 7.00 a.m. Îşi consultă telefonul şi observă un SMS de la Ioan Gabriel Puşculiţă care îi reamintea încă de la miezul nopţii de întâlnirea de azi de la ora 9 fix. Cum nu avea credit suficient în cartela sa Vodafone, nu putu să sune pentru o confirmare, cum nu obişnuia niciodată să sune pe nimeni, preferând să vorbească la telefon doar atunci când este sunat. Îşi puse telefonul său Nokia 1112 la încărcat, deoarece mai avea doar o singură liniuţă în dreptul bateriei, şi îşi luă tamburelul din bucătărie, în garsoniera în care stătea cu chirie modică (cu 50% sub preţul pieţii) la o femeie amabilă cum aproape că nu mai există pe lume, pentru a mâzgăli repede o prefaţă pentru un volum de sonete, pe care ştia că trebuia s-o predea încă de vineri, la cenaclu.

Aşeză o foaie A4 pe tamburel şi luă singurul pix pe care îl mai avea în sacou în interes de serviciu, în locul creionului din paharul cu mai multe creioane negre şi colorate, ştiind că timpul este mult prea scurt pentru a trece prefaţa şi pe curat înainte de a pleca la lucru. Voia să scrie textul din prima, aşa cum îi venea la prima mână, şi spera să-i iasă temeinic de bine chiar de prima dată.

Cuvintele îi veneau anevoios de greu, şi se mai uita din când în când printr-un minuscul dicţionar de sinonime, cumpărat încă de pe vremea când lucra ca vânzător la anticariatul Ex Libris din pasajul de la Piaţa Universităţii, şi apoi, după ce s-a desfiinţat odată cu renovarea pasajului, cel de pe strada Doamnei, pe tot parcursul celor 4 ani de facultate la Universitatea „Spiru Haret”, el terminând Jurnalismul şi Filozofia.

După ce acoperi cu cuvinte mai mult strâmbe decât drepte prima jumătate de pagină, îi îngheţară degetele de frig şi se duse repejor la bucătărie să aprindă toate cele trei ochiuri ale aragazului pentru a dezmorţi cât de cât peştera din garsoniera în care trăia de mai bine de cinci ani.

Se reîntoarse la tamburel cu forţe proaspete şi nu se lăsă până nu mâzgăli şi cea de-a doua pagină cu debitări riguroase, împrumutate inconştient din criticile literare ale lui George Călinescu, Tudor Vianu, Eugen Simion şi alţii, pe care le cumpăra cu preţ redus de la anticariatul unde lucrase până în 2005. La sfârşit nu mai reparcurse textul cum făcea de obicei, când îl intona ore întregi vehement ca actorii în timp ce se plimba de colo, colo, prin cameră, doar zâmbi satisfăcut şi se iscăli caligrafic în dreapta, jos: Robert Tomard.

Se uită la telefon. Bateria era deja încărcată. Ceasul arăta ora 07.00 a.m. Ţiui şi alarma pe care o opri numaidecât pentru a nu se consuma inutil bateria. Era ora când trebuia să plece la serviciu. Îşi luă cămaşa şi cravata de ieri, îmbrăcă unicul costum în care împături îndrituit prefaţa restantă pentru directorul cenaclului şi porni spre staţia de metrou Dristor, care era cea mai apropiată de garsonieră.

În prezent lucra de vreo doi ani pe postul de curier la un birou de traduceri şi treaba lui era să livreze actele şi să încaseze plăţile pe toată aria capitalei şi micile împrejurimi. Înainte stătea închis ca într-o menghină la raionul de congelate din Supermarchetul Mega Image de la staţia de metrou Titan, acum era liber ca pasărea cerului să hoinărească prin tot Bucureştiul. Ce ironie şi totuşi cât adevăr zdrobitor ca un munte pe umerii unei biete furnicuţe!

Coborî din metrou la Piaţa Universităţii, o luă prin faţa Teatrului Naţional şi după câteva clădiri intră în blocul unde era firma la care lucra. Era deja ora 8.00 a.m. şi în biroul de traduceri venise doar secretara. Găsi calculatorul pornit cu pagina de start Google afişată pe ecran şi o ceaşcă de cafea aşezată în stânga sa pe birou, aburind. Sorbi din cafea de câteva ori şi simţi încet-încet cum îi zvâcneşte capul. Vru să ceară secretarei o pastilă de durere de cap, dar renunţă la idee din pudicitate. Se consolă cu gândul că e din cauză că i se făcuse foame şi îşi propuse să-şi cumpere ceva de mâncare pe drum.

Secretara veni în biroul unde se afla şi Robert la unul din calculatoare şi îl salută.

-         Bună dimineaţa!

-         Neaţa!

-         Dar ce ai, arăţi puţin altfel?…

-         N-am nimic. Iau puţin aer şi-mi trece. Astăzi sunt comenzi de livrat?

-         Sunt mai multe. Uită-te în tăviţă.

Acestea fiind spuse, secretara îşi reluă activitatea la biroul ei, unde deja suna telefonul, Robert îşi umplu mapa cu fermoar de plastic cu câteva plicuri sigilate şi adresate, şi plecă. Îşi salută secretara cu mâna şi aceasta procedă la fel în timp ce vorbea la telefon explicând cuiva adresa şi datele de contact ale firmei.

În lift îşi controlă portofelul şi ajunse la sumbra concluzie că uitase să-şi ia din „Istoria literaturii române de la origini până în prezent” de George Călinescu cei 50 de RON pe care îi mai avea de buzunar până pe data de 10 ianuarie când urma să-şi încaseze următorul salariu şi îşi fixă privirea în oglindă pentru o secundă, în care nu citi decât dezgust, îşi controlă repede şi telefonul, care arăta deja ora 08.30 a.m. şi hotărî să meargă tot înainte, fără să revină în firmă pentru a se reîmprumuta de la secretară, la care era deja împrumutat cu mai mult de 100 de RON, mizând pe ideea salvatoare că toate problemele sale se vor face tot o apă şi-un pământ odată cu trecerea timpului, rezolvându-se mai mult de la sine. Într-o jumătate de oră trebuia să ajungă la Piaţa Victoriei ca să se întâlnească cu directorul cenaclului care îl luase pe lângă el ca umplutură, pentru că ducea lipsă de oameni, şi, deci, pentru nimic în lume nu trebuia să întârzie, ca să mai poată apuca spaţiu de-o poezioară prăfuită prin revista acestuia.

Ajunse la cafeneaua fixata ca loc de întâlnire exact la ora cerută, se uită pe telefon şi nemaivăzând niciun apel sau mesaj, se puse pe aşteptat. Trecu sfertul academic, se făcu 9.30 a.m. Şi nimic! Niciun semn de viaţă! Afară cerul începuse să se întunece treptat-treptat şi îl tot durea capul. Era o eclipsă de soare. Cum acasă, garsoniera nu era prevăzută şi cu televizor, Robert nu urmărea deloc buletinele de ştiri, informându-se mai mult la serviciu de pe internet. De data aceasta nu era însă deloc în temă cu acest eveniment foarte mediatizat.

Lumea mergea pe stradă care încotro nedând deloc atenţie faptului că cerul se întunecă şi vântul capătă sonorităţi aspre. Pe la 9.45 a.m. simţi o mână apăsându-i umărul drept, din spate.

-         Ce-i cu tine aici? De ce n-ai intrat? Ţi-am făcut semn de atâtea ori…

Ioan Gabriel Puşculiţă era un om masiv care nu dispunea de mijloace financiare proprii, dar care putea relaţiona cu diverşi oameni cu scopul de a se folosi de banii acestora în interese personale. Întemeiase un cenaclu pe care, în lipsă de spaţiu, îl ţinea prin diferite şcoli generale şi licee, unde erau mulţi amatori de a-şi vedea numele tipărit pe o carte, motiv pentru care înfiinţase şi o editură cu chiu, cu vai, prin care editase şi o revistă, de care să se agaţe tot diletantul, cum era şi Robert Tomard, dar care putea într-o bună zi să-şi dorească să publice vreo carte, vreo plachetă de poezii, de exemplu, că aşa începi să te afirmi pe scena literaturii încă de fraged.

-         N-am ştiut că sunteţi înăuntru. Eu vă aşteptam aici.

-         Şi dacă ai văzut că a trecut atâta timp de ce n-ai sunat?

-         Eu am rămas fără credit de ieri.

-         Eu nu te-am sunat pentru că eram puţin ocupat. Hai să intrăm.

La masa la care îl conduse directorul cenaclului, pe care îl frecventa liturgic, mai era o persoană, un băiat mai tânăr, student în ultimul an la Facultatea de Jurnalism şi Filozofie de la Universitatea „Spiru Haret”, o tânără speranţă a literaturii, domnul Petre Cimpoiaşu. Acesta îşi făcuse o revistă literară care apărea doar pe internet şi care era deschisă pentru orice autor, banii nefiind nici mijloc, nici scop, în cazul acestui viitor scriitor toate serviciile făcându-se în mod ireproşabil şi gratuit. Acest lucru nu îi putea stârni decât amuzamentul domnului Ioan Gabriel Puşculiţă, care nu-l considera ca făcând parte din concurenţă, ci pur şi simplu a fi încă un om în plus în cadrul cenaclului său, pe care îl patrona despotic, dar bine mascat de intenţii bune pentru copiii naivi şi cu părinţi plini de bani.

-         Voi doi vă cunoaşteţi, aşadar orice prezentări vă sunt de prisos. Petre ai terminat de scris?

-         Nu încă, domnule director. Mai am puţin. Mai trebuie să pun un singur punct. Termin fraza şi închei.

Petre folosea laptop-ul personal. Locuia cu părinţii şi nu ducea lipsă de bani, deşi era student. Îşi cumpăra şi citea câte o carte nouă din librărie în fiecare săptămână. Acum erau câteva cărţi de pe la librăria Diverta aruncate în dezordine pe masă, cărţi despre care Petre probabil se lăudase că le citise într-un timp record şi brava ostentativ cu ele, împuindu-i capul lui Puşculiţă cu tot felul de acareturi şi reziduri literare, nedemne pentru un astfel de om important şi posibil protector al carierei sale literare.

-         Atunci aşteptăm.

-         Eu am adus prefaţa cerută pentru volumul de sonete, pledă firav Robert.

-         Nu încă. Am spus aşteptăm. Nu deranjăm criticul literar.

Robert îşi băgă la loc în sacou foaia A4 împăturită minuţios acasă şi realiză pe moment cât de mult se încredea în bunele intenţii ale directorului de cenaclu şi cum acesta îl lăsase să aştepte afară pe la uşă ca pe un biet căţeluş. Ce deziluzie copilărească şi cât de dureroasă în esenţă!

Afară cerul se întuneca din ce în ce mai mult şi capul îl durea din ce în ce mai tare.

Petre puse imediat şi ultimul punct despre care vorbea şi îndreptă laptop-ul spre domnul Puşculiţă, care citea absorbit de lectură un text impresionant luându-ne după desele lui rânjete şi bătăi din palme şi mângâieri ale umărului lui Petre, care se afla în dreapta sa la masă. Petre orice ar fi scris de vreo oră, pesemne, a reuşit să scrie un text virtuos până la urmă, care a câştigat entuziasmul şi felicitările directorului cenaclului. Păcat! Foarte mare păcat pentru gusturile comerciale ale acestui om de cenaclu şi totodată şi om de editură, însă fără nicio facultate şi fără nicio licenţă în palmares! Şi când te gândeşti că prin 2007, când îl cunoscuse, lucra ca bodyguard şi dormea nopţile pe mesele de lemn din clubul Blue Jack The Lamper…

-         Eu nu mai pot sta mult. Sunt în timpul serviciului şi trebuie să plec. Dacă doriţi să vă uitaţi pe prefaţa pe care am scris-o pentru volumul de sonete, pe care trebuia s-o scriu de vineri…

-         Ia să vedem, rosti directorul cenaclului, abia abţinându-se din râs.

Robert se căută în buzunarul sacoului şi scoase foaia A4 împăturită migălos de dimineaţă. Puşculiţă se holbă puţin peste ea, după care o mototoli între palme şi o aruncă pe masă, grohăind ca un porc.

-         Nu mai e nevoie. A scris Petre prefaţa. Ha, ha, ha!…

Citind stupoarea de pe chipul lui Robert, Petre luă foaia mototolită de pe masă şi o rupse în bucăţele minuscule cu o satisfacţie funebră, apoi declară extaziat:

-         La vremuri noi, oameni noi!

-         Ehei, Roberte… Dacă ai ştii tu cine e Petre acesta al meu…

Robert se autorepudie imediat de la masa aceea rotundă şi nici nu mai auzi cuvintele mieroase pe care directorul cenaclului le aducea jertfă de laudă în urma sa pe altarul egoului lui Petre satisfăcut pe deplin abia acum.

Intră la metrou la Piaţa Victoriei cu o puternică durere de cap şi cât timp aştepta metroul se uită pe adresele plicurilor din mapă. Avea ceva de livrat la Hotel Caro şi hotărî să se îndrepte într-acolo. Luă metroul o staţie şi apoi coborî. Ieşi la suprafaţă, traversă strada şi se opri în staţia de tramvai din faţa Inspectoratului General al Poliţiei pentru a lua tramvaiul câteva staţii.

Era ora 10.30 a.m. şi soarele era acoperit în proporţie de 75-78% din suprafaţă. Oamenii se comportau normal pe stradă, nimeni nu acuza dureri de cap ca el. Îi venea să-şi bage capul într-o fântână arteziană, că tot se afla una chiar peste drum, dar cum era iarnă şi căzuse îngheţul, acestea erau oprite, din nefericire.

Veni şi tramvaiul. Găsi un loc pe scaun spre vest ca să nu mai privească eclipsa de soare. La prima staţie văzu o biserică. Se închină de trei ori şi se rugă în sufletul său vreo două staţii. Durerile de cap nu cedau însă deloc. Acum urcă pe la uşa din faţă un grup de liceeni chiulangii care vorbeau destul de tare despre Marin Preda şi unul dintre romanele sale celebre: „Cel mai iubit dintre pământeni”. Trecură pe lângă el şi se duseră în spate de tot. Nu li se mai distingea deloc glasul. Murmurau ceva neînţeles şi se amuzau stupid din când în când.

Cuvintele acestea „Cel mai iubit dintre pământeni” îi reverberau prin mintea sa înceţoşată ca zarurile de la cazinou, repede şi ascuţit, mereu şi mereu. „Cel mai iubit dintre pământeni”… „Cel mai iubit dintre pământeni”… „Cel mai iubit dintre pământeni”…

Aproape că nu se mai putea controla. Îşi lipi capul de geam şi îşi masă fruntea cu palma, intens. La staţia următoare urcară doi controlori. Doi bărbaţi. Unul trecu pe lângă el fără să-l întrebe nimic, celălalt începuse să controleze persoanele din faţă. Avea doar abonamentul pe metrou decontat, pe RATB mergea pe blat. Risca mereu şi nu era prins fără bilet niciodată. Agoniza în tăcere, agoniza intens şi nu mai avea putere. Ar fi fost în stare să-şi crape capul în două cu o lovitură de sabie şi să-şi scoată durerea afară cu degete gelatinoase. Tramvaiul trecu pe lângă Hotelul Caro, dar cum era pe partea cealaltă a ferestrei, nu-l observă. Tramvaiul opri în staţie. Frunzele veştejite de pe carosabil formară un vârtej şi se înălţară în sus cât un bloc de trei etaje, apoi după ce se învârtiră în cerc la înălţime câteva clipe, se turnară abrupt spre geamurile tramvaiului ca în filmul „Păsările” de Alfred Hitchcock. Robert Tomard avea faţa lipită de geam şi toate frunzele i se învârteau şi i se izbeau în geam. O maşină de mare tonaj era oprită chiar lângă tramvai şi prin ţeava de eşapament, care arunca gaze intens, intoxica tot tramvaiul care stătea în staţie cu uşile deschise şi aştepta schimbarea culorii semaforului. Controlorul se opri lângă el, arătându-şi legitimaţia.

-         Biletul sau abonamentul, vă rog!

Simţi o străfulgerare prin tot capul. Semaforul se schimbă din roşu în verde şi primele maşini plecară de pe loc. Sări ca ars de pe scaun şi abia se strecură printre cele două uşi care se închideau rapid în urma lui, prinzându-i geaca. Şi-o smulse cu putere şi căzu peste drum. Un jeep solid îi aruncă trupul câţiva metri tanatici mai în faţă. Tramvaiul se opri până la intrarea în intersecţie. Uşile se deschiseră din nou cu presiunea unui lac de acumulare căruia i-a fost aruncat în aer barajul. Lumea cobora îngrozită, strângându-se în jurul lui ca o plantă uriaşă care îl sufoca şi îi acoperea tot cerul. Se zvârcolea ca un guşter căruia i se rupsese accidental coada reptiliană şi în locul cuvintelor apocaliptice o dulce rugină trandafirie îi inunda gura. Şoferul jeep-ului sună la 112 şi peste 15-25 de minute sosi o salvare. Fu luat pe targă şi urcat de urgenţă în maşină.

În spatele tramvaiului se auzea metalic şi sacadat sirena salvării care îşi croia drum printre frunze, printre maşini şi printre nămeţi, pe linia tramvaiului, undeva departe, la adăpost de înjurăturile şoferilor care creaseră o ambuscadă în trafic.

Afară pe cer începea să descrească o eclipsă parţială de soare.

MUZICA CERE SATISFACŢII, PRIETENIA: COMPASIUNE (SCHIŢĂ)

Toată săptămâna trecută de luni până vineri inclusiv, şi luni din nou, şi azi iar, Ioana Caragea, colega noastră de birou mai nebună din fire, ne-a făcut capul calendar cu idolii ei care trebuie să sosească astăzi în Bucureşti şi să susţină un concert pe stadionul Cotroceni, unde mai mult de 60.000 de fani vor veni să-i vadă live. Aşa am aflat că trupa RBD este un grup mexican de muzică Pop care s-a format în anul 2004 în telenovela “Rebelde”, dar care a ieşit din ficţiunea serialului şi a intrat în lumea muzicii. Aproape că am învăţat pe dinafară componenţii formaţiei care sunt Anahí (Mia Colucci), Dulce María (Roberta Pardo), Maite Perroni (Lupita Fernández), Alfonso Herrera (Miguel Arango), Christian Chávez (Giovanni Méndez) şi Christopher von Uckermann (Diego Bustamante). De asemenea ştiu că discul lor de debut, “Rebelde”, a avut un real succes în Mexic, iar melodiile “Rebelde”, “Solo Quédate En Silencio”, “Sálvame” şi “Un Poco De Tu Amor” au devenit repede hit-uri. Cunosc şi faptul că pentru acest album au primit Discul de Aur, apoi Discul de Platină şi Discul de Argint pentru mai mult de 2 milioane de copii vândute în ţara natală. Nu-mi sunt străine nici albumele RBD care au apărut pe piaţa românească, cum ar fi: “Rebelde”, “Nuestro Amor”, “Live In Hollywood”, “Rebels” şi “Celestial”, care se pot achiziţiona de la magazinele de specialitate din toată ţara oricând, discul “Rebelde” vândându-se în România în mai mult de 2.200.000 de copii, iar în lume în peste 32.000.000 de copii. Am devenit o adevărată enciclopedie RBD şi sunt siderat de faptul că serialul “RBD: La Familia” îi aduce pe RBD din nou pe micile ecrane, din 14 martie 2007 fiind transmis în Mexic. Ştiu şi unele amănunte absolut indispensabile, şi anume, că filmările au început în octombrie, dar au fost amânate din cauza turneului latino-american al formaţiei, că serialul va face cunoscută viaţa privată a formaţiei mexicane, cu detalii din spatele camerelor de filmat, dar că totuşi va avea şi multă ficţiune, că serialul “RBD: La Familia” este în prezent transmis şi în România, în premieră mondială, deşi n-am urmărit spre uriaşa mea ruşine niciun singur episod.

Acum este pauza de masă şi ne întâlnim toţi în spaţiul special amenajat la etajul 1. Ioana pare foarte grăbită şi se aşază pe scaun printre primele persoane, dar cum nu are pachet la ea, aşteaptă să vină cât mai mulţi colegi şi colege, să ia câte ceva din pachetul fiecăruia, cum a făcut mereu de la începutul lunii iunie încoace.

Intru şi eu la sala de mese şi aleg o masă mai liberă. Bogdan Lucescu când mă vede, vine la aceeaşi masă cu mine. Andreea Hualavre când îl vede pe Bogdan la ce masă merge, vine şi ea tot aici. Nici nu ne aşezăm bine pe scaune, şi până să începem să mâncăm, ne trezim hodoronc-tronc cu Ioana Caragea, care se infiltrează subtil în grup şi ne cere de mâncare ca de obicei.

-         Pe mine cu ce mă puteţi servi?

Bogdan îşi rupe un ou fiert din meniu şi i-l aruncă în silă pe masă fără să spună niciun cuvânt, dar Ioana cum este mai zăpăcită din fire, nu este pe fază şi-l scapă pe jos.

-         Na, că s-a spart! zice Ioana.

-         Bogdane, Ioana ţi-a spart oul intenţionat, se aude glasul Andreei care pufneşte într-un râs ironic.

-         Să-l mănânce dacă-i e foame, că d-aia i l-am dat. Şi pâine să ia de la tine că ai mai multă din moment ce eşti mai veche în firmă.

-         Ce şmecher eşti tu, Bogdane, nici nu te iei de fete pe-aici. Şi tocmai de alea mai vechi care fac ciorba mai bună.

Bogdan se uită pe sub sprâncene cu subînţeles de parcă ar spune „Doar tu ai venit după mine, nu eu la tine!”, dar renunţă repede la idee din condescendenţă prietenească, Andreea pricepe ofensa şi dintr-un instinct educat de vreo 12 zile încoace începe să exfolieze de şerveţel un sendviş pe masă.

-         Uite, desfac un sendviş şi îi dau o felie. Dacă nu-i ajunge să mai danseze şi pe la alte mese.

Ioana se apleacă sub masă şi ridică oul.

-         Nu s-a spart nasol, că nu curge din el. E bine fiert. Merge o dată. Să-l descojesc, ceea ce şi începe să facă.

-         Dar tu de ce nu-ţi iei mâncare cu tine? o întreabă Andreea. Strângi bani? Vrei să te îmbogăţeşti pe spinarea noastră?

-         Mai ales pe-a ta şi pe-a lui Bogdan! Că voi sunteţi mai avuţi şi aveţi de unde să daţi şi la alţii! Ioana vrea să pară ironică, dar toată măiestria vorbelor sale e doar o pânză de păianjen pentru Andreea.

-         Şi până când crezi tu că o să ţină povestea asta? Eu una m-am săturat să hrănesc copiii orfani ai lui Dumnezeu. Andreea se înfurie şi faţa ei se distorsionează fiind aproape de nerecunoscut în ciuda machiajului excelent.

-         Las-o, dragă, intervin eu. E păcat de Dumnezeu să ne certăm ca nişte copii pe maidan. Sper că nu începeţi să vă şi trageţi de păr, să vă daţi şi palme în sala de mese. Mai avem de stat aici câteva ore bune şi de lucru este chiar până mâine dimineaţă şi tot nu terminăm. Are şi ea o mică problemă cu banii, o vreme, zic eu, şi-o să-i treacă până la urmă, că doar n-o să ţină o veşnicie problema asta spinoasă, nu-i aşa, Ioana?

Ioana muşcă din oul de la Bogdan şi din felia de pâine de la Andreea şi clatină din cap afirmativ. Îşi trage scaunul mai aproape de mine. Şi eu sunt pe lista victimelor sale imaginare.

-         Atunci înfiaz-o tu şi hrăneşte-o tu! ripostează Andreea.

-         Asta este ultima zi când mai vin fără pachet, pledează firav Ioana.

-         Mai precis lucrul acesta se întâmplă de pe data de întâi. Cum poţi fi atât de măgăriţă? Şi de nesimţită? Şi de… nici nu mai ştiu cum să spun, şi ce cuvinte să mai folosesc, Doamne, Dumnezeule, ca să înţeleagă şi fiinţa asta omenească odată pentru totdeauna că ajunge şi gata cu gluma… urciorul nu merge de multe ori la râu fără să se spargă!

Andreea e în pragul descătuşării nervilor furibunzi ca un lac de acumulare căruia i-a fost aruncat în aer barajul. Ea ştie foarte bine că Ioana prin această strategie stupidă cu cerşitul mâncării îl poate sensibiliza pe Bogdan al ei, care poate cere o recompensă sentimentală pentru atâta bunăvoinţă la un moment dat, or demonul geloziei nu-i poate da pace câtuşi de puţin. Ea mai ştie că Ioana a rămas singură să crească o fetiţă de 5 ani, făcută cu un golan care a dat bir cu fugiţii imediat după naşterea copilului, de care n-a aflat decât după ce s-a întâmplat acest nefericit eveniment, decizia aparţinând în totalitate mamei, dar cum în dragoste şi în război totul este permis, o viaţă ruinată pentru un copil din flori nu-i provoacă absolut nicio emoţie mai ales atunci când e vorba de propria şi ipotetica fericire. Bogdan este o redută care trebuie cucerită cu orice preţ şi concurenţa trebuie să sufere pagube uriaşe, chiar fatale.

Cunoscând rivalitatea dintre cele două fete şi intenţiile amândurora care sunt foarte clare în privinţa lui Bogdan, decid să le despart, luând-o pe Ioana cu mine la o altă masă.

-         Ioana, ai de la mine un şniţel de pui dacă mă urmezi la o altă masă.

Evident că Ioana nu mă poate refuza şi confirmă dorinţa sibilică a lui Bogdan care preferă s-o paseze la altul în favoarea Andreei, care este lipsită de obligaţii şi mult mai îngrijită. Deşi nu este exact ceea ce-şi dorea, Ioana renunţă la strugurii acrii şi se mulţumeşte şi cu mai puţin decât cu nimic. Îmi smulge sendvişul din mână şi zice.

-         Să mergem.

După ce ne mutăm la o masă din cealaltă parte a încăperii, insist să aflu ce se întâmplă de fapt cu pasa asta proastă şi cu lipsa asta acută de bani.

-         Ce se întâmplă cu tine? Ce faci cu banii? De ce nu-ţi mai ajung de pe-o zi pe alta? De la un salariu la altul?

Ioana muşcă cu poftă din şniţel şi spune.

-         Am cumpărat un bilet la concertul idolilor mei. Poţi sau nu să crezi, acesta este adevărul.

-         Adică la de-RBD-ii despre care ne-ai vorbit 12 zile neîncetat?

Ioana dă iar din cap afirmativ. Continuă să mănânce şi să vorbească în acelaşi timp.

-         Formaţia asta mexicană a întrecut toate aşteptările.

-         Şi cum tu cunoşti limba spaniolă din telenovele şi engleza de la şcoală, le asculţi melodiile şi te încântă.

-         “Celestial”, este cel mai recent album RBD…

-         Asta ştiu, mi-ai mai spus de-atâtea ori!

-         … cu el au reuşit să obţină într-un timp record, DISCUL DE AUR în România. Se îneacă puţin, dar îşi revine imediat.

-         Dacă românii n-au fost în stare, uite c-au fost mexicanii.

-         Acesta este cel de-al treilea Disc de Aur obţinut de RBD în ţara noastră.

Îmi dau seama ce fană înfocată este Ioana pentru zeităţile sale unice în lume şi schimb registrul solemnităţii pe un alt registru, pe cel al jovialităţii.

-         Ăştia de câte ori aruncă undiţa în România, scot câte un peşte de aur. Scuze. Câte un Disc de Aur, am vrut să spun.

-         Acest lucru se datorează numai şi numai fanilor adevăraţi care au cumpărat albumele originale RBD.

-         La cât de manelizată este ţara asta, mai bine să ne cultive străinii. Englezii şi americanii au făcut-o destul de bine până acum, iată că încep şi mexicanii. Ce tare!

-         Formaţia a mai obţinut Discul de Aur în România pentru albumele “Rebelde” şi “Nuestro Amor”.

-         Parcă eşti pe pilot automat. Parcă eşti hipnotizată. Ce ai? Eşti OK? Văd că nu te mai opreşti. Dau să-i iau bucata de carne din mână, dar se fereşte cu succes şi vorbeşte în timp ce mănâncă în continuare.

-         În topul celor mai vândute albume internaţionale, RBD se află pe primele două poziţii: pe primul loc cu albumul “Rebels”, iar pe al doilea cu “Celestial”.

-         Ioana, trezeşte-te, fetiţo! Parcă trăieşti în umbra unui vis frumos… România nu e Mexic sau America Latină sau America de Nord… România e un mare nimic. E zero, înţelegi? Cum pot să te deconectez de la matricea de-RBD-ilor tăi?

Ioana înfulecă şi ultima înghiţitură, mă scrutează puţin, apoi adaugă glacial.

-         Simplu! Dă-mi 20 de lei.

-         Pentru ce?! Sunt nedumerit, până acum nu mi-a mai cerut bani.

-         Pentru un pachet de ţigări.

-         Dacă nu m-ai înnebunit tu pe mine, zău aşa. Mă scotocesc prin buzunar după portofel şi îi dau. Poftim, na! E mare minune că-ţi dau bani, dar să ştii că numai cu împrumut. Banii sunt cu împrumut, mâncarea e caritate.

-         Mersi. E destul de târziu. Acum trebuie să plec. Îi spui tu lui Bogdan că fac ore suplimentare şi dacă e nevoie vin şi sâmbătă.

Mă pupă pe obraz, merge la birou, îşi strânge lucrurile şi dusă este.

Când ajung înapoi la birou, Bogdan îmi face o vizită.

-         Unde e Ioana? mă întreabă Bogdan. De ce nu e aici? Pauza s-a terminat de cel puţin un sfert de oră.

-         A plecat la concert, la de-RBD-ii ei.

-         Spune-i că miercuri, joi şi vineri mai stă câte două ore în plus peste program ca să recupereze. Asta ca să nu-şi piardă… preţioasa zi de sâmbătă.

-         Consideră ca şi făcut, şefule.

Bogdan pleacă şi eu îmi văd în continuare de program. Orele trec în zbor şi vine timpul să plec acasă. Urc în maşină, pornesc motorul şi pun albumul „Celestial” de RBD. Un cadou de la Ioana Caragea. Pe drum mă sună cineva. Mă uit să văd cine e… Cine să fie? Ioana! Parcă trebuia să fie la concert. Dar poate s-a terminat deja. Răspund.

-         Costi… glasul ei este aproape stins.

-         Da.

-         Sunt la spital.

-         Ce-ai păţit?

-         Concertul a fost un adevarat succes. Repertoriul formaţiei a cuprins piese de pe cel mai nou album RBD – “Celestial”, dar şi de pe celelalte albume din discografia trupei.

-         Foarte bine. Dar ce cauţi la spital?

-         A fost o nebunie generală cum îmi doream. Am ridicat mânile tot timpul, am cântat tot timpul, am ţipat ca o nebună tot timpul, şi în cele din urmă am leşinat. M-au dus nişte tipi la o salvare, şi salvarea m-a dus la un spital. Vino să mă iei şi să mă duci acasă, că n-am bani de taxi. Nu mă simt prea bine, am fost ceva timp inconştientă şi ăştia nu vor să-mi dea drumul acasă. M-au pus pe perfuzii şi n-am vorbit cu ai mei. Îmi este ruşine. Nu pot să vorbesc cu nimeni. Singurul de încredere eşti doar tu.

-         Bine. Care spital?

-         Spitalul de Urgenţă.

-         OK. Ajung într-un sfert de oră.

Când ajung la spital, Ioana mă aşteaptă la intrare. Îmi sare de gât şi mă pupă. Îi zic mai uşor cu isteriile să nu facă infarct de data asta. Îmi zice că eu sunt de-RBD-ul ei cel mai bun. Râde cu charisma unui fotomodel. O duc numaidecât acasă. Mă întreabă dacă vreau să rămân la ea peste noapte. Fetiţa se trezeşte şi vine până la uşă în întâmpinarea mamei sale. O refuz şi plec oarecum mâhnit în adâncul sufletului meu. A doua zi la serviciu se poartă ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Îi face ochi dulci lui Bogdan din nou. Şi Bogdan o pasează mereu la alţii.