ZEUS

GLASUL STRĂMOŞILOR STRIGĂ DIN PĂMÂNT CĂTRE NOI ŞI GLASUL LUI DUMNEZEU STRIGĂ DIN CER LA UNISON CU TOŢI: REVENIŢI LA TRADIŢII!

Omenirea este ameninţată cu întreruperea curentului electric pe timp nelimitat, posibil şi pe durata mai multor milenii, din cauza alinierii soarelui pe centrul axei galactice care are formă de spirală. Informaţia parvine în urma studiilor efectuate de oamenii de ştiinţă astronomi şi astrologi, vechii magi de la răsărit de acum 2000 de ani, cititori în stele.

Acest lucru va avea următorul efect asupra întregii umanităţi: întoarcerea în urmă cu 200 de ani, în Evul Mediu, mai exact înainte de redescoperirea curentului electric şi darea lui în folosinţă mondială.

Probabil în acest fel se va preveni prăbuşirea continentului american sub nivelul celor două oceane care îl flanchează de o parte şi de alta, cu toate că este cel mai vulnerabil din punct de vedere geografic şi planetar, şi totuşi, cel mai agresiv de pe toată Terra.

Chiar şi aşa, nu există nicio garanţie a faptului că aspectul exterior al planetei va rămâne identic ca în prezent şi nu vor apărea schimbări majore, care vor putea demonstra pe viitor că tot prezentul, care este o consecinţă a trecutului, nu este decât o greşeală, o iluzie, o minciună, bineînţeles, din perspectiva viitorului.

Un alt lucru bun care s-ar obţine prin dispariţia curentului electric ar fi oprirea apocalipsei, care s-ar fi produs din momentul apariţiei curentului electric, şi anihilarea viitoarelor micro-cipuri care conform oamenilor de ştiinţă conţin un metal lichid ce poate exploda oriunde şi oricând, factori de risc fiind şi de ordin mecanic, cât şi natural, cât şi uman, precum profeţesc textele sacre, religioase, vechi de milenii, demonstrate ştiinţific aproape în totalitate.

În felul acesta se dovedeşte un lucru diavolesc Imperiul Roman şi cucerirea dacilor, uciderea amerindienilor mai recent, şi orice război, fie el de ordin politic, economic, militar, filozofic, artistic sau religios etc, organizaţiile secrete fiind utopice şi inutile.

Printr-o întoarcere cu 200 de ani înapoi la Evul Mediu, ultimele două secole se pot interpreta ca un film profetic, real şi realist, a ceea ce n-au înţeles cuceritorii vreodată, cum nici primii oameni ai acestei planete, atunci când Cain l-a ucis pe Abel.

Dacă evreii l-au ucis pe Iisus, înseamnă că s-a repetat din nou istoria, şi din nou şi mereu Cain îl ucide pe Abel, deşi Iisus pe cruce îl binecuvântează pe Cain, adică pe evrei. Probabil acel Iisus era mai mult Cain decât Abel. Sau poate că Dumnezeu, ca un doctor bun, trebuie mai întâi să-l ajute pe cel bolnav… şi iarăşi biblii şi enciclopedii de contradicţii logice şi ideologii contrastive care se bat cap în cap ca proverbele, ca taurii, ca zeii şi dumnezeii etc.

Personal, eu însumi, accept mai degrabă o eră milenară în care să existe mai mulţi de Mihai Eminescu, care să vorbească, să iubească şi să trăiască împreună cu toţi ceilalţi la modul sublim, care, bineînţeles, ar fi sub limita eroilor, semizeilor, zeilor, titanilor, divinităţii, deoarece geniile sunt providenţiale doar în limita omului stabilită de pronia divină.

Un alt lucru bun ar fi scuturarea vieţii de podoabele stridente, care încarcă existenţa în mod parazitar, tot aşa cum a procedat şi geniul literaturii româneşti, şi prin asta şi al universalităţii, în capodopera Luceafărul, Mihai Eminescu fiind unul dintre cei mai mari clasici şi romantici târzii, Monarhia reprezentând o coroană a umanităţii, iar tot ce a urmat după ea intrând în categoria experimentelor greşite, ca să folosesc un eufemism eminent.

Şi, bineînţeles, un motto pentru cea mai frumoasă odă atribuită limbii române vreodată în plan universal:

„Greşind cu tine chiar, iubesc greşeala:
S-aduc cu tine mi-este toată fala.”

SE ÎNTÂMPLĂ UN MIRACOL ÎN ORAŞUL MEU, ÎN CREIERAŞUL MEU. LUAŢI EXEMPLU DE LA MINE.

Pentru mulţi basmul popular Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte, un veritabil mit universal, cules într-o formă definitivă, deşi este prea mult spus astfel, de către Petre Ispirescu,  un mit care poate sta oricând cu cinste alături de celelalte mituri fundamentale ale poporului român şi ale întregii umanităţi, Mitul comuniunii om-natură, al microcosmosului cu macrocosmosul, Balada Mioriţa, Mitul jertfei pentru creaţie, Balada Meşterului Manole, Mitul Zburătorului, Călin, file din poveste, Mitul genezei poporului român, Traian şi Dochia, este sinonim cu Elixirul Vieţii Lungi al alchimiştilor, cu apa vieţii şi Sfântul Graal al creştinilor, cu Terra,  Planeta Albastră care reprezintă viaţa în orice Sistem Solar din tot Universul, în genere, cu „FERICIREA”!

Pentru orice om cea mai mică dintre fericiri este armonizarea cu ceea ce simţi şi cu ceea ce gândeşti tu însuţi, deşi cele cinci simţuri de bază din această dimensiune a tuturor oamenilor ca generalitate sunt înşelătoare şi doar prin completarea cu alte extra-simţuri, care există în stare latentă în orice om, se poate ajunge la oricare din etapele premergătoare îndumnezeirii, un nivel maxim care nu poate fi cuprins nici cu mintea, nici cu inima niciunui om indiferent care ar fi acela, şi ar trebui specificat aici că propriile gânduri transpuse în cuvinte (sau imagini, muzică, etc), şi propriile idei transfigurate artistic, nu pot conferi şi consfinţi nimănui drepturi de autor asupra lor, care sunt, bineînţeles, o convenţie temporară, utopică, sub un aspect sau altul, nepierzându-se din vedere nici existenţa unor oameni cu super-puteri, cum ar fi oamenii telepatici şi clarvăzătorii, care se află într-o altă dimensiune superioară marii majorităţi a celorlalţi oameni, sau armele psihotronice create de imaginaţia umană, cum nici interferarea universurilor paralele şi a civilizaţiilor intraterestre şi extraterestre.

Un om armonizat cu propriile gânduri şi sentimente, cu scopul obţinerii fericirii, trebuie să continue şi să perfecţioneze armonizarea sufletului cu trupul, a spiritualităţii cu materia, a interiorului cu exteriorul, a individului cu colectivitatea, raportându-se progresiv la sine, la familie, la ţară, la umanitate, la universalitate, la Dumnezeu, având drepturi şi obligaţii, responsabilităţi maxime absolut la tot ce există în proximitatea şi în cel mai îndepărtat orizont al său.

Cele mai frumoase V cuvinte Illuminati ar fi: totul este şi devine posibil, deşi multe genii ale umanităţii şi adepţi ai acestei organizaţii secrete au avut scăpări lamentabile, chiar abominabile, având uneori un rol de maximă a întregii creaţii şi personalităţi illuminati. Poate datorită şi faptului că toate geniile illuminati au crezut cu putere maximă în alte 5 cuvinte foarte frumoase: îi iluminez pe toţi instantaneu, lucru care s-a dovedit utopic şi inutil, deşi până la urmă aici se va ajunge, în mod indubitabil, cu toate că în privinţa umanităţii cele mai multe teorii susţin că după un apogeu maxim, ca individ sau colectivitate, avem ca sinonim în perioada imediat următoare: „moartea”, fie prin distrugere din exterior sau autodistrugere din interior, cum se pare că s-a întâmplat şi cu civilizaţia antartida.

Dacă ar fi să îl luăm ca exemplu de Om-Dumnezeu pe Iisus observăm o serie de contradicţii logice în cele 4 evanghelii canonice, incluse în Biblie, ca să nu mai vorbim de restul de până la 70 de evanghelii apocrife, în care se întâmplă un spectacol de neimaginat pentru niciun om, cum întâlnim doar în industria cinematografică marca Hollywood cu producţia sa apoteotică M@tR!X, ca să amintim doar de Evanghelia lui Iuda, la care aderă intrinsec (în lipsa manuscrisului original) şi Lucian Blaga, un mare filozof universal al secolului XX, spunând că Dumnezeul acestui Univers infinit este Unul de nenumit, pe care nu-l poate cuprinde (înţelege şi simţi) niciun om în timpul vieţii, toţi oamenii având mai multe părţi componente, distincte şi interdependente, precum conştientul-subconştientul-inconştientul, propria împărăţie, propriul univers şi propria dumnezeire, toţi oamenii fiind „maximi”, simultan, într-o infinitate de existenţe şi experienţe cu conştiinţa fiecărei vieţi în parte; şi despre Evanghelia Mariei Magdalena, însoţitoarea lui Iisus, pe care o săruta pe gură, încredinţându-i cel mai mare secret al creştinătăţii şi al universalităţii, şi anume că sfârşitul lumii va fi atunci când femeile vor fi egale cu bărbaţii, adică în momentul în care se va produce un echilibru perfect între yng şi yang, care înseamnă dualitate, lumină şi întuneric etc, suflete-pereche, adică o pace universală; ceea ce înseamnă că mereu va fi război în tot Universul sau Multiversul, conform neologismului, iar pace doar atunci când se va întrerupe curentul care alimentează şi pune în funcţiune un calculator; de exemplu, şi omul este un altfel de calculator, omul nefiind obligatoriu cea mai superioară creaţie din Univers a lui Dumnezeu, Universul fiind şi el o altfel de creaţie, deci, tot un altfel de calculator.

Dacă ne-am lămurit cum stăm cu pacea, adică niciodată în tot Universul, războiul trage mai mult înspre o lume a infernului decât a paradisului, ceea ce nu înseamnă că nu există paradis şi în infern, fiind perfect întemeiată afirmaţia Lucifer = Iisus = Dragoste! De asemenea, putem spune că inconştienţa este o iluzie a păcii şi a fericirii, în lipsa păcii neputând fi vorba despre niciun fel de fericire.

Nostradamus n-a putut suporta acest adevăr al războiului etern, al infernului etern, şi a conchis în privinţa planetei noastre că va dispărea cu mult timp înainte de moartea soarelui datorită faptului că gladiatorii, luptele, războaiele, nu vor înceta niciodată pe cuprinsul Terrei până la distrugerea totală şi iminentă. Cele 5 cuvinte cele mai frumoase ale iluminatului Nostradamus fiind: distrugere totală şi iminentă acum!

Leonardo Da Vinci, un alt illuminati de geniu universal, a folosit tehnici de pictură care au devansat puterile explicative ale ştiinţei cu atâtea generaţii câte nici Michel de Nostradames nu şi-a putut imagina în catrenele profeţiilor sale, şi datorită spiritului său glumeţ şi-a investit propriul chip pe Giulgiul de la Torino pentru a înlocui chipul Mântuitorului Iisus Hristos. Din acel moment toţi oamenii care se închină la Iisus Hristos sărută chipul lui Leonardo Da Vinci de pe orice icoană. Cele mai frumoase cuvinte illuminati ale lui Leonardo, cu rol de maximă pentru toată creaţia şi personalitatea sa luate ca întreg, fiind: pe mine mă distrează, pe mine mă amuză/ şi toată lumea rămâne confuză!

Mihai Eminescu, un illuminati român, ar vrea să rezolve problema păcii în Univers, lui rimându-i „totul tace” cu „eterna pace”! Dar cum sunt atâtea vieţuitoare pe atâtea planete, în atâtea sisteme solare, în atâtea galaxii, în atâtea universuri, e greu de crezut că va fi existând vreun moment sublim, superb, suprem de tăcere meditativă, evlavioasă, pentru a se instaura pacea la cârma Dumnezeului de nenumit al lui Blaga, ca printr-o răsturnare dumnezeiască a clepsidrei universalităţii, într-un mod miraculos, şi nu un război apoteotic va desfiinţa şi războiul şi pacea deopotrivă în Univers.

Probabil pe această premisă a mers şi Hitler care a generat II Războaie Mondiale, a supravieţuit la 40 de atentate mortale, părând perfect şi, totuşi, sfârşind, eşuând lamentabil, autodistrugându-se, ca orice alt om întrupat pe această planetă, indiferent care ar fi acela.

Totuşi, cel mai frumos lucru pe această planetă este spectacolul, spectacolul creierului, cea mai frumoasă virtute fiind geniul creator, perfecţionarea şi crearea geniilor, pe care le omoară religia prin inchiziţii, pe care le omoară ştiinţa prin Hitler, pe care le omoară prietenii sau duşmanii, graniţa dintre iubire şi ură fiind foarte subţire, de doar un singur pas, pe care le omoară doctorii ca dr. Al. Şuţu pe Mihai Eminescu cu injecţii cu Mercur (metal şi planetă care simbolizează în casa zodiilor comunicarea, originalitatea şi genialitatea, dar care odată introdus în corpul uman consacră moartea) şi duşuri scoţiene, pe care le omoară cine ştie cine ca pe copiii din incubatoarele maternităţii în România, ca peste tot în lume!

DESPRE PACE ŞI REÎNCARNARE, PROGRES ŞI INTERNET

Lui J.R.R. Tolkien, scriitor illuminati, i-a luat 10 ani între cele 2 Războaie Mondiale, şi cine ştie câţi ani de lectură şi spirit de detectiv al legendelor nordice, străvechi, pentru a scrie monumentala şi memorabila mitologie universală, într-o serie de 3 volume inegalabile. Deşi este foarte greu să nuanţezi doar unele aspecte, cel mai interesant lucru care reiese din capodoperă este că rasa superioară care deţine supremaţia tuturor celorlalte  rase care concurează pentru puterea maximă, nu sunt nici oamenii a căror glorie străbună atârnă într-un mod fatal de o mână de pământ, nici gnomii care sunt jumătăţi de om, nici elfii care sunt vrăjitori veşnici, nici gladiatorii creaţi prin magie de vrăjitorii malefici, nici monştrii pădurilor (goblini, orci, troli, etc), nici animalele pământului (cracăni, păianjeni uriaşi, elefanţi giganţi, dragoni, etc), nici demonii infernului, nici puterile întunericului cu absolut toate creaturile sale (ochiul lui Sauron), ci pur şi simplu spiritele morţilor (conform trilogiei, ale piraţilor), adică cei prinşi între două lumi (nici cea de pe pământ, a vieţii, nici cea de dincolo, a morţii), în limbajul comun: „fantomele”.

Unele izvoare istorice susţin că o civilizaţie precedentă celei umane, a fost civilizaţia antartida, o civilizaţie aproape identică cu jocul virtual şi messenger-ul tridimensional Second Life. Probabil la scurt timp după ce şi-a atins apogeul, s-a autodistrus, fără a lăsa urme palpabile tot aşa cum nici poporul dac n-a lăsat vreun alfabet sau vreo Biblie.

Civilizaţia noastră, actuală, deşi se presupune că există în paralel de milenii, de la primele sale începuturi şi până în momentul prezent, cu civilizaţii intraterestre şi civilizaţii extraterestre totodată, la sfârşitul secolului XX descoperise internetul, ceea ce părea apogeul său în acel timp. Totuşi ştiinţa a reuşit la îngemănarea mileniului 2 e.n. cu mileniul 3 e.n. să inventeze sau să redescopere antimateria, o energie de 100 de ori mai puternică decât cea atomico-nucleară, care poate inimaginabil mai mult să perfecţioneze OZN-urile lansate în spaţiul terestru după cel de-al II-lea Război Mondial din secolul XX şi să încerce ieşirea omului din acest sistem solar pentru a coloniza ale planete din galaxie şi din univers, unde se întrunesc mai mult sau mai puţin condiţiile necesare vieţii fiinţei umane. Totuşi, la începutul mileniului 3 ne aflăm la o răscruce de drumuri care în avans a determinat marii gânditori ai omenirii să afirme per ansamblu că secolul XXI e.n. va fi unul religios sau nu va fi deloc. Ştiinţa din ultimul timp reuşeşte să facă progrese din ce în ce mai uimitoare de la lună la săptămână la zi la oră la minut şi la clipă, confirmând şi transpunând în fapte reale aproape toate cuvintele textelor sacre ale majorităţii religiilor. Ce ar mai trebui, ar fi împăcarea marii schisme a tuturor timpurilor acestei civilizaţii umane, adică a religiei cu ştiinţa ca două mâini ale aceluiaşi om.

Referitor la internet, cel fizic de pe desktop, laptop şi telefonul mobil, acesta a existat înainte şi în plan spiritual, Zamolxis, regele şi zeul dac, cel mai iubit şi mai reprezentativ pentru acest popor, obişnuind să practice sacrificiile umane ale celor mai nobili tineri, după calendare ezoterice, pentru a stabili o cale de comunicare, precum internetul fizic din zilele noastre, cu egregorii de energii pozitive şi negative de pe planetă, cu geniul sau spiritele planetei şi ale întregului sistem solar incluzând aici şi soarele, cât şi mult mai mult din spaţiul şi timpul galactic, universal. De asemenea, toate undele, frecvenţele şi energiile pe care le emitem pe tot cuprinsul planetei de vreo 50 sau 100 de ani, de exemplu, undele radio, TV, telefonice, bluetooth, internet etc, au intrat în contact cu noi de vreo 200 de ani de undeva din universul acesta mare, şi noi la rândul nostru le răspândim mai departe în univers aproape într-un mod inconştient şi nu se ştie cât de benefic, teoria domino-ului neputând fi exclusă, asta în cazul în care ele ne-au parvenit provenind dintr-o explozie solară a morţii subite a unei stele, posibil o viitoare gaură neagră şi cancer al galaxiei. Sau cei 200 de ani despre care vorbim coincid, pur şi simplu, cu cucerirea continentului american de către conchistadori şi uciderea masivă a indienilor roşii până aproape de extincţia totală. Putem presupune că acele milioane de suflete nobile au rămas blocate între două lumi agăţându-se în continuare de această planetă şi jucând efectiv un rol de internet galactic, intergalactic, universal, autentic, original şi genial, sub forma fantomelor.

Omul alb l-a exploatat pe cel galben, l-a robit pe cel negru, l-a ucis pe cel roşu şi l-a frustrat sever pe cel alb de peste ocean. Într-un cuvânt, continentul american, deşi este cel mai vulnerabil din punct de vedere geografic al unui dezastru masiv, planetar, imediat după uciderea pieilor roşii, parcă în semn de răzbunare a indienilor şterşi fără drept de apel de pe faţa pământului, a înroşit toată planeta prin război la toate capitolele, aici progresul tehnologic al ştiinţei fiind foarte necesar şi totuşi plătit cu mult prea mult sânge, secolul XX fiind cel mai vărsător de sânge şi înglobând şi bătând toate celelalte secole la toate capitolele, din toate punctele de vedere, ca un cerc mai mare pe un trunchi piramidal.

Se impune tot mai inteligibil ideea că omul de la baza piramidei este carnea de tun, în contrast puternic cu toate principiile spirituale şi ca un paradox al sufletelor pure ale tinerilor nobili sacrificaţi simbolic şi în acelaşi timp în cel mai eficient şi rezonabil mod cu putinţă.

Observăm fără observatoare astronomice că americanii rimează perfect în limba română cu romanii, însă ruşii deloc cu dacii. Mai degrabă dacii rimează cu dracii în limba română, ceea ce este mult mai aproape de adevăr referitor la înroşirea întregii planete prin război spoit cu progres după eliminarea omului roşu de pe planetă.

În prezent Stăpânii Lumii, Clubul Bilderberg, masoni şi illuminati, cu sediul în America, prin Noua Ordine Mondială, New Age, doresc uciderea a două treimi din populaţia totală terestră, considerând că 2 miliarde de oameni, un număr dublu spre deosebire de secolul XIX când toată umanitatea nu depăşea 1 miliard de oameni vii, ar fi absolut suficient pentru menţinerea în frâu a sistemului democratico-capitalist şi pentru oferirea unei vieţi, dacă nu chiar fericite, cel puţin mai bune decât în prezent. Doar pentru cele 2 miliarde de suflete maxim care vor fi cruţate în mod abuziv; asta cu preţul unui sacrificiu de 4,7 miliarde de oameni, cât numără cumulat umanitatea în prezent.

Cum cei bogaţi se adăpostesc în spatele sumelor fabuloase dobândite în stil mafiot, ceilalţi, cei săraci, nu prea au de ales în această situaţie, fiind siliţi să înmărmurească măreţ îmbrăţişând moartea.

Oameni buni, să nu uitaţi niciodată că rasa superioară pe această planetă sunt fantomele şi secretul care leagă cele două lumi, viaţa şi moartea, este reîncarnarea. Conform Mitologiei Stăpânul inelelor de J.R.R. Tolkien, recent ecranizată şi premiată în America cu premiul Oscar, difuzată în nenumărate rânduri la PRO TV şi oricând la îndemână pe hub-urile de downloadare de pe internet, dobândirea păcii şi reîncarnarea, fie înapoi pe această Planetă sau oriunde altundeva în Univers, sunt posibile şi după o răzbunare justiţiară. Şi e şi firesc să fie aşa!

PE CE LUME TRĂIM, OAMENI BUNI?

Mai întâi să stabilim cine are dreptate, Lucian Blaga sau Emil Cioran? Blaga susţine că Dumnezeul acestei lumi, planete, sistem solar, galaxie, univers, este unul [singur] de nenumit. Nu putem spune că păpuşile Matrioşka ruseşti au dreptate şi al nouălea cer ar fi maximum posibil dintr-un număr format dintr-o singură cifră, şi nu o infinitate cum stau lucrurile în realitate, cum nu putem spune că Matrix are dreptate, cum nu putem spune că Lucifer = Iisus = Dragoste. Şi totuşi putem! Toate aceste lucruri sunt ca un film SF Hollywoodian, la o primă vedere pare o poveste fără sare şi piper, dar cu cât medităm mai mult la el, cu atât pare mai real. Ce este inofensiv sau sigur pe lumea asta? Absolut nimic. Şi totuşi profunzimile şi înălţimile nu sunt superficialitate sau pojghiţe de gheaţă, şi totuşi sunt! Blaga este o balanţă echilibrată perfect şi se situează pe o poziţie neutră pentru a lăsa posibilitatea fiecăruia să creadă, să spună şi să facă ceea ce vrea în realitate. Cu toate acestea cuvântul „om” este un eufemism în care se întâlnesc îngeri şi demoni. Aşadar, dacă ai puterea să-ţi imaginezi raiul, acesta este ţelul tău, dacă eşuezi în apologia durerii şi în lamentarea eşecului lamentabil, probabil iadul este ţinta ta. Adevărul este că aceste două lumi coexistă în acelaşi timp şi în acelaşi loc pe tot cuprinsul planetei noastre, iar noi dorim să explorăm şi să cucerim tot universul sau multiversul, mai nou. Probabil să împingem acest eufemism în tot universul. Poate lucrul acesta este prestabilit, poate deja se întâmplă, poate deja s-a sfârşit, dar poate prea mulţi de poate. Cioran este mai tranşant şi afirmă că toţi oamenii trăiesc pe fundul unui iad unde fiece clipă este un miracol. Ce trebuie noi să înţelegem este că nu este sus, ci este jos, şi probabil că nu este precum în cer aşa şi pre pământ, ci precum este jos aşa şi sus, adică vârful piramidei e jos, ciclul alchimic deja se repetă, şarpele deja îşi autodevorează coada, şi noi, toţi oamenii, mai clar, ne situăm pe o treaptă a iadului, nu se ştie pe care, dar nu suntem în paradis, ci în infern, asta în mod sigur. Adică toţi oamenii sunt demoni, adică îngeri decăzuţi care vor să-şi redobândească locul în rai şi pentru asta s-au înhămat la această viaţă şi acest şir de vieţi karmice.

În al doilea rând ce putem observa la noi, la români? Avem străbuni daci şi romani, şi romanii îi cam băteau pe daci, de ajungeau să se retragă dincolo de munţi. Totuşi primele cetăţi dacice sunt cele de la Marea Neagră, ceea ce demonstrează că dacii au sălăşluit pe aceste meleaguri mirifice (spaţiul carpato-danubiano-pontic) venind pe mare. După izvoare arheologice, topografice, toponimice, reiese că poporul trac porneşte de la graniţele cu China şi chiar Japonia, mai exact dinspre Asia spre Europa, şi prin daci ocupă tot Nord-Vestul Europei, fiind oameni ai muntelui, iar prin geţi tot Sud-Estul Europei şi Nordul Africii, fiind oameni ai câmpiei. Pescarul de la Lacul Getic este datat cu C14 la peste 1 milion de ani vechime, deşi nu se doreşte a fi omologat pentru a intra în legalitatea autenticităţii precum preistoricii dinozauri. Legendele întemeierii Imperiului Roman cu Romulus şi Remus ai lupoaicei nu se întind mai mult de câteva mii de ani. Adesea suntem foarte uşor tentaţi din instinct să credem că dacii sunt mai buni şi mai vechi şi intratereştri, pe când romanii mai răi şi mai noi şi extratereştri. În concret oamenii coexistă cu extratereştri pe această planetă de milenii. Toate filmele Hollywood-ului sunt filmele Sistemului şi ale extratereştrilor, America fiind obsedată de extratereştri. De la Legendele Olimpului şi până în prezent ce putem observa? Că a trecut rând pe rând vremea titanilor, a zeilor, a semizeilor, a eroilor, a oamenilor, a legendelor, a simbolurilor, a valorilor, ajungându-se acum la cea a infractorilor, a negrilor, a ţiganilor, a monştrilor, a roboţilor.

Ce observăm pe plan mondial? Războaiele dintre daci şi romani s-au mutat între ruşi şi americani. Americanii vor să refacă Imperiul Roman pe plan mondial prin Bilderberg şi New Age. Cu toate acestea Dan Brown, scriitor american, scrie două cărţi şi o trilogie prin care atacă şi devastează ipotetic Europa din temelii: în Îngeri şi Demoni ce are Europa? CERN şi Vatican; atunci luăm antimateria de la CERN şi o ducem la Vatican în catacombele de sub oraş unde se află piatra de temelie a creştinătăţii, mormântul sfântului apostol Petru, cel întâi chemat, şi spulberăm Vaticanul şi odată cu el toată creştinătatea – apoi în Codul lui Da Vinci demonstrăm fictiv că Iisus nu a fost Fiul lui Dumnezeu, ci a avut o relaţie amoroasă cu Maria Magdalena şi descendenţi ai Sfântului Graal – pentru ca în Simbolul Pierdut să-i ridicăm în slăvi pe americani şi pe masoni, pentru că pe europeni şi pe creştini i-am coborât destul! Europenii au inventat OZN-urile (Henri Coandă imediat după cel de-al II-lea Război Mondial), telefonul mobil, internetul, antimateria (CERN la sfârşitul secolului XX) etc, şi şarlatanii americani le-au comercializat exploatând sudoarea frunţii întregii umanităţi. Americanii i-au păcălit, folosit şi furat pe galbeni, i-au robit pe negrii, i-au omorât pe indienii roşii, i-au frustrat pe albii de peste ocean şi vor să conducă toată lumea eliminând la început de secol XXI 2/3 din populaţia totală terestră pentru a nu le eşua planul diabolic, sardonic! Brusc umanitatea este ameninţată cu întreruperea definitivă şi irevocabilă a curentului electric, chipurile din motive solare, astrale, şi întoarcerea cu 200 de ani înapoi la Evul Mediu. De ce? Pentru că toată Asia şi toată Europa şi probabil şi toată Africa (deoarece chinezii au cumpărat aurul american, au bani cash şi fac investiţii pe continentul negru) sunt capabili de invenţii spectaculoase peste potenţialul şi peste competenţa americanilor şi pot deturna oricând avioane cu preşedinţi, izbucni vulcani, tsunami-uri, cutremure, incendii, inundaţii, prăbuşirea sub nivelul oceanului a continentului american prin arme psihotronice, prin sateliţi, prin bombe nucleare, chimice, biologice, bacteriologice etc, iar CERN-ul poate oricând genera oriunde şi oricând găuri negre cât pentru toată galaxia Calea Lactee.

Teoretic creştinii încă îl aşteaptă pe Iisus, Apocalipsa începând deja din momentul inventării şi folosirii curentului electric, un foc ce arde şi care nu se mistuie, foarte letal, oamenii de ştiinţă demonstrând ştiinţific toate cuvintele oamenilor religioşi din străvechime cu o viteză uluitoare în prezent, progresele realizându-se progresiv de la lună la săptămână la zi la oră la minut şi la clipă. În ritmul acesta vor pica şi catrenele lui Nostradamus care nu prevăd explicit până încă peste 1000 de ani ieşirea omului în cosmos în afara sistemului solar în care ne aflăm deocamdată. Totuşi toate speranţele religioase şi toate progresele ştiinţifice atârnă într-un mod banal de un fir de păr ca o piedică la adevăr. Dacă sistemul este autodistructiv, poate că şi civilizaţia este autodistructivă, omul supravieţuind în chip miraculos de-a lungul a câtorva milenii sub un fel sau altul. Totuşi crearea unor tsnami-uri înalte cât Himalaya, inversarea polarităţii planetei prematur, sau generarea unor găuri negre scăpate de sub control, ca şi multe alte cazuri periculoase, pot oricând pune capăt experimentului uman de natură extraterestră gen Avatar 2009, singura salvare constând în existenţa unor eventuale porţi stelare extraterestre şi găuri de vierme gen Triunghiul Bermudelor şi Munţii Carpaţi.

Apoi decât să pierzi luptând în sprijinul binelui ca Zeus cu chip invizibil în braţul lui Perseu (ca Zamolxis în vârful fiecărui vârf de lance sau glonţ ale poporului român îndreptate înspre duşmani) în lupta cu Medusa, mai bine să triumfi cu demonizarea lui Anakin Skywalker în Lord Darth Vader, din cel mai bun transformându-te în cel mai rău, pentru că, nu-i aşa, clepsidra valorilor este deja demult răsturnată şi până va rămâne doar un singur om bun ca Perseu, doar răul pare a câştiga luptele şi războaiele de la un prezumtiv şi potenţial Lord Darth Vader primordial, care este ultimul declanşator al inversării clepsidrei umanităţii.

Tu ce zici, Perseu?!

TOŢI OAMENII SUNT CA O PIRAMIDĂ !! ATENŢIE CU CINE VORBEŞTI !!

Oamenii sunt ca o piramidă. Într-o piramidă poţi intra, dar nu şti ce găseşti acolo sau dacă mai poţi ieşi, capcane şi probleme întâlnindu-se şi aşteptându-te la tot pasul. Totuşi oamenii sunt făcuţi pentru a socializa, pentru a armoniza sufletul cu trupul, spiritualitatea cu materia, interiorul cu exteriorul, şi un om cu un alt om.

Creierul uman este un altfel de calculator în care se produce un fel de curent electric pe o multitudine de frecvenţe. Germanii, probabil şi alţii, deja au brevetat un calculator care are un procesor pe bază de neuroni umani şi care poate răspunde unor comenzi simple ale mentalului uman, ale telepatiei oamenilor cu super puteri.

Limbajul uman este o încifrare şi o descifrare a dualităţii binelui şi-a răului, a luminii şi-a întunericului, etc, în care se armonizează sau se perfecţionează sau se duelează, poate pentru convieţuire sau iluminare sau supremaţie, prin monolog sau dialog socratic sau polemică, pe diferite frecvenţe şi energii, prin cuvinte şi numere, prin inefabilul şi infailibilul matricii, pentru ciocniri ale titanilor, pentru bing-bang-uri multiversale ale macrocosmosului în microcosmos, pentru o agonie şi un extaz întru mister şi pentru revelare.

Pretutindeni şi mereu în multiversul acesta mare creatorii vor crea, apărătorii vor apăra, perfecţioniştii vor perfecţiona şi distrugătorii vor distruge. Poate că pornesc toţi în acelaşi timp, poate că fiecare îşi aşteaptă timpul său pentru a lua startul.

Aşa cum cuceritorii lumii vor să cucerească lumea de bunăvoie sau prin război, prin cuvânt sau prin arme, şi distrugătorii descifrează mesajele existente şi încă nedecodate, agonizând după un nivel superior şi maxim de creaţie pe care, bineînţeles, s-o distrugă. Culmea e că unii vor să creeze ceva maxim când toţi vor să distrugă totul.

Cu toate acestea clipele se nasc şi mor, oamenii se nasc şi mor, stelele se nasc şi mor, convenţii expiră şi convenţii se întemeiază în acelaşi timp.

Dacă demonul materiei ne exasperează pe toţi, demonul spiritualităţii, care este infinit mai puternic, oare cum va proceda?

Într-o lume a dualităţilor şi a tuturor posibilităţilor, a contrastelor şi a contradicţiilor logice, trebuie să te încadrezi într-o convenţie mai mare, care se întinde pe mai mulţi zeci de ani, să poţi să-i cuprinzi pe toţi şi toate epocile ca o umbrelă multiversală, ca o cupolă infinită, cum ar fi făcut Iisus teoretic, poate şi practic, sau ca Nostradamus pe 2000 de ani, cât o eră zodiacală, timp în care să fii un vârf suprem de piramidă şi să tragi după tine tot muntele umanităţii către o ierarhie sine die a perfecţiunii veşnice.

Dacă Iisus şi Nostradamus, şi toţi ceilalţi, se vor reîncarna după 2000 de ani, oamenilor nu le rămâne decât să atragă ceea ce conţin, să creeze ceea ce-şi imaginează şi să facă ceea ce vor, în limitele dorinţelor şi iluziilor împlinite sau spulberate.

TREI IDEI FIXE, CU TOATE CUVINTELE DIN TOATE DICŢIONARELE DIN TOATĂ LUMEA MODERNĂ ŞI CONTEMPORANĂ, CARE ESTE PENTRU TOATĂ CONCURENŢA ŞI PENTRU FIECARE OM O RANĂ !!!

De-a lungul vremurilor simbologia umană a fost persiflată, degradată şi profanată, încât s-a ajuns la trista realitate în care clepsidra valorilor este răsturnată şi de cele mai multe ori trebuie să te cobori atât de mult pentru a te face auzit, dar, din nefericire, altul ca Mihai Eminescu nu va mai fi, şi toate seminţele înţelepciunii predestinate unui ogor mănos eşuează lamentabil ba printre pietre, ba printre spini, ba în ciocul păsărilor negre, încât pentru a atinge un prag al succesului dorit în trinitatea timpurilor vieţii antume cât şi postume, ar trebui să te izolezi ca regele în turnul său, sau în mansarda sa, sau în globul său de cristal, unde nu pătrunde nimic veşted din mlaştina în care agonizăm cu toţii.

Cum acest lucru presupune crearea unei dimensiuni în care să nu pătrundă deloc durerea şi care să se întindă peste toate Universurile şi peste toate Multiversurile existente în trinitatea timpurilor vieţii care cuprinde toate celelalte dimensiuni, şi în care să ai o personalitate incontestabilă de Luceafăr original şi genial, nemuritor şi rece, fiind complet imun, invulnerabil, invincibil şi implacabil la tot ce este rău şi negativ, desăvârşindu-te entropia, iar pe toţi ceilalţi filantropia, se poate spune că toţi suntem un sâmbure promiţător de cale, adevăr şi viaţă, dar care se compromite şi se contaminează de la ceilalţi odată cu trecerea timpului.

Adesea viaţa se aseamănă cu o petrecere în care vin mulţi oameni, mai mult străini decât prieteni, şi în care te simţi mai străin de tine şi de toată lumea ca niciodată. Unora mai fâşneţi nu le ia mult timp până să înţeleagă ce li se petrece şi părăsesc petrecerea după 2 ore şi nu după 9 ore, adică după 20 de ani de viaţă şi nu după 90 de ani de viaţă. Cunosc oameni care au trăit peste 80 de ani, cât se spune că ar fi omul în putere şi nu se chinuieşte, şi au schimbat chiar şi trei sisteme politice de guvernare a lumii şi tot săraci au rămas toată viaţa, de la naştere şi până la moarte. Asta, probabil, pentru că ziua bună se cunoaşte de dimineaţă, şi energiile cele mai puternice se întâmplă la îngemănarea zilei cu noaptea, a dualităţii dintre lumină şi întuneric, la răsăritul şi la apusul soarelui; adică în primii ani de viaţă şi în ultimii ani ai vieţii.

Se spune că un om dacă are până la trei idei fixe poate suferi de paranoia. În această trinitate se întâlnesc toate religiile, tot ezoterismul şi toată ştiinţa. Ce poate fi mai rudimentar decât de stânga, de centru sau de dreapta, alb, gri sau negru, pentru, neutru sau contra, paradis, tablă de şah sau infern, Zeus, Posseidon sau Hades, soare, lună sau planetă?!

În aşteptarea a câte unui Zamolxis, Iisus sau Perseu, care să salveze vreo prinţesă, vreo cetate, toată umanitatea, toţi zeii şi tot Multiversul, care să fie cel mai bun om şi cel mai bun Dumnezeu, mereu şi pretutindeni, fiecare se agaţă de viaţă luându-şi propriile decizii, completându-şi piesele de puzzle risipite pe te-miri-unde pentru noi existenţe şi multe alte experienţe.

În ziua de azi schimbarea polarităţii bate la uşă, clepsidra valorilor este deja răsturnată, şi timpul trece şi agonia creşte, oamenii ajungând să iubească ce părinţii lor urau înainte, râsul părinţilor să fie în copiii lor plâns, căzând în cealaltă extremă ca într-o fundătură de drum, pe o planetă-şcoală, pe o planetă-penitenciar, unde tot ce trebuie să faci este să perfecţionezi ceva (dar nu birocraţia care a înnebunit România, unde se fură cu acte în regulă şi nimeni nu plăteşte niciodată pentru asta) şi, bineînţeles, să consumi ceva ca să fiinţezi.

„Iar timpul creşte-n urma mea… mă-ntunec!” sau mă iluminez?!

Dar cum din celelalte existenţe nu ştiu nimic, în cele viitoare voi şti ceva din cea prezentă sau cineva ne va şterge toată memoria ca prin filmele Hollywoodiene, SF? Şi dacă viaţa s-a închis ca într-un glob de cristal doar pentru Bilderbergi (Illuminati + Masoni) şi eu nu-mi pot hotărî viaţa, ce-mi pot hotărî? Moartea?! Da!!! Mortea Planetei Terra şi a Sistemului Acesta Solar şi a lui Nostradamus odată cu ele. Erau mai savanţi şi mai eleganţi poeţii romantici, trubadurii, care scriau şi cântau dragostea până la 20 sau poate 30 de ani după care plecau ca actorii frumoşi să joace şi mai multe şi mai bune alte roluri divine şi fericite pe alte planete, pentru că Soarele + Luna + Planeta = Paranoia!!! Trei idei fixe!!!

DEDICAŢIE MUZICALĂ PENTRU TOŢI ROMÂNII ŞI TOŢI MAGHIARII DIN ROMÂNIA !!

Accesaţi link-ul: http://translate.google.ro/?hl=ro&tab=wT#en|ro|Never%20again%20a%20mistake%20like%20this%20!!!!

%20Good%20riddance%20bloody%20Nokia%20and%20Nescafe%20!!!!

Puteţi, aveţi voie, chiar vă rugăm să traduceţi textul în mai multe limbi şi să ascultaţi varianta vocală marca Google !!

Felicitări !! Bun venit în lumea realîă !!

PS: Ideea e că textele trebuie legate în Google Translator şi ascultate împreună în diferite limbi şi cât mai multe !!

Aveţi textul integral aici:

Never again a mistake like this!!!! Good riddance bloody Nokia and Nescafe!!!!

CADE GUVERNUL SAU CADE POPORUL ÎN INFERN?

Într-o astfel de lume de prestigiu, lume a dualităţilor şi a tuturor posibilităţilor, deci, a războiului, ce observăm în România? Partidul care formează guvernul şi preşedintele care conduce guvernul vor să arunce în cârca poporului efectele crizei care a venit ca un OZN după părerea lor şi, probabil, va dispărea tot ca un OZN, dacă va dori să mai plece!

În concret, conducătorii lor, nu şi ai poporului, vor să reducă cu 25% salariile bugetarilor şi cu 15% pensiile populaţiei. Opoziţia iese din umbră ca un animal de pradă şi depune o moţiune de cenzură prin care poate bloca măsurile de austeritate extremă (care după unele zvonuri în doar câteva luni vor ajunge la 100% în România lui Traian Băsescu, Emil Boc şi Elena Udrea), incorecte datorită lăcomiei conducătorilor, şi care mai poate pica chiar guvernul. De fapt, războiul este pentru putere şi pentru existenţă.

În decursul istoriei, în Egiptul antic, în perioada lui Moise se întâmpla cam acelaşi lucru. La capătul a zece urgii (demonstrate cronologic şi ştiinţific ca logice în secolul XXI) poporul ia bogăţia conducătorilor, sclavii îşi fură stăpânii şi poporul se eliberează din temniţa torţionarilor săi. Interesant este că semnele vremii le putea interpreta corect Moise şi le folosea în sprijinul eliberării poporului său din robie, pe când Băsescu, cum susţine actuala putere, este cel mai prost exemplu care s-ar putea aduce în discuţie din acest punct de vedere, fiindu-i mai dragă asemănarea cu Faraonul.

În istoria mai recentă, a secolului XX, Hitler declanşează 2 Războaie Mondiale, le pierde şi se autodistruge, dar Germania prosperă în continuare destul de bine, bătându-se la nivel înalt cu toate elitele europene. Deci, Germania în timpul lui Hitler face războaie mondiale şi fără Hitler o duce tocmai bine!

Păi, în România, Băsescu pare a fi însemnat şi a însemna poporul din jurul piramidei româneşti cu semnul putrejunii de natură de la M. Eminescu încoace.

Părerea tuturor este că într-un stat de drept, al democraţiei, unde cancerul corupţiei se manifestă în cel mai înalt grad, mergând până la furarea voinţei poporului, corupându-se din parlamentarii celorlalte formaţiuni politice, concurente, pentru obedienţa şi oblăduirea dictaturii, ca pe nicăieri în lume, nebuni ar fi oamenii, săracii (aproximativ 15 milioane de suflete), de n-ar pune mâna să-i jupoaie de vii pe cei 24 sau 22 (sau câţi or fi) de parlamentari cărora le stă în puterea exprimării prin vot să oprească genocidul naţional, picând guvernul şi totodată toată piramida putredă ca o măsea stricată.

Exasperant este că Băsescu s-a întins cu planurile sale diabolice pe încă 2 ani, timp în care vor apărea alegerile şi agonia poporului va fi din ce în ce mai acută.

Dragii mei, dragii voştri, puterea diabolică şi sardonică invocă icoane false, poporul îşi croieşte singur calea. Păcat că a avut atâta răbdare şi atâta încredere oarbă în mocirla politică şi, cum altfel, că i-a fost trădată de fiecare dată.

Cel mai corect ar fi picarea guvernului prin această moţiune de cenzură şi alegerea unor elite competente şi cu viziune (ca Moise, cel adevărat), (nu precum cei care invocă tot felul de OZN-uri), dar în afara oamenilor politici actuali, indiferent de culoare, că ne-am lămurit destul că toţi sunt nişte pupincurişti, în vederea clădirii peste aceste graniţe a unei ţări care acum pare ruină, dar care în istorie a strălucit mai mult ca soarele de pe cer. Poporul este un diamant veritabil, dar neşlefuit, şi peste aceste graniţe poate face mai mult decât o întreagă planetă.

GREVĂ, NEGREVĂ, TOATĂ LUMEA STRIGĂ TARE CĂ PE TOŢI ÎI DOARE TARE!

Secolul XXI a început printr-un Război Mondial, mai mult sau mai puţin recunoscut de toată lumea, şi printr-o criză economico-financiară globală. Statistica spune că există câte un geniu per domeniu în raport cu populaţia totală terestră. Aproximativ la fiecare 100 de ani se naşte câte un iluminator pentru fiecare popor şi undeva la 1000 de ani se întrupează Dumnezeu pe Pământ. Totuşi orice sistem care la început pare perfect (ca şi orice relaţie sau orice alt lucru de altfel), după un timp sfârşeşte lamentabil. Parcă omenirea ar construi castele de nisip pe apă sau sub apă! Emil Cioran spunea că toţi oamenii par a trăi cu toţii pe fundul unui iad unde fiece clipă este un miracol. Este drept că nicio perioadă din toate cele cunoscute de artă, filozofie, politică, economie, armată, religie, nu se puteau epuiza atât de repede decât sub acţiunea unui stimul suprem de accelerare. Nu este nimic mai adevărat decât faptul că posturile TV de ştiri au ajuns să semene cu desenele animate pentru copii. Cu toate acestea toţi oamenii au sfârşit lamentabil: Iisus s-a autosacrificat, Hitler s-a autodistrus, Napoleon s-a recunoscut învins. Se pare că toţi au de făcut în viaţă câte o alegere şi apoi o altă alegere, şi încă una şi încă alta, şi toate vieţile tuturor sunt un labirint şi o enigmă ca o săgeată aruncată de cineva în ceaţă… chipurile spre o ţintă. Teoretic şi arcaşul şi arcul şi săgeata şi ţinta ar putea fi unul şi acelaşi lucru. În mitologii existau balauri cu mai multe capete. Imaginaţi-vă fie şi pentru o clipă că toată umanitatea este un balaur cu tot atâtea capete câte numără populaţia terestră în prezent. De yng şi yang nu scapă nimic, nimeni, niciodată, nicăieri!… După un plus urmează un minus şi invers. Astfel este construită fiecare limbă, gândire, lucru sau fiinţă, fenomen în Univers. Eminescu rima „totul tace” cu „eterna pace”. Un lucru, teoretic, imposibil, deşi ca oameni ai secolului XXI cred că ne-am convins cu toţii mai demult că în acest Univers dacă un lucru e sigur este doar acesta: că totul este şi devine posibil.

În orice timp şi în orice loc, în orice lucru şi în orice fiinţă extremele se ating constant mereu şi pretutindeni. Asta înseamnă yng şi yang, o îmbrăţişare maternă a întregii planete de către o caracatiţă care este însăşi umanitatea. Să cucerească oare această caracatiţă tot Sistemul Solar, toată Galaxia, tot Universul, tot Multiversul? Tot şi toate pluralele?

La televizor vedem oameni în grevă şi oameni care lucrează. Cu alte cuvinte, extreme, prezentate în tuşe groase. Parcă cineva forţează limitele, parcă cineva vrea să spargă coaja oului şi să iasă afară.

Logica spune (dar ce mai înseamnă logica în ziua de azi, când clepsidra pare deja răsturnată şi valoarea nu mai e valoare şi totul e şi aşa şi altfel şi oricum în alt fel?), luându-ne după evenimente (şi nu după idei sau oameni), adică după centrul pe care se sprijină echilibrul în lume, că rodul acestei crize ar fi sacrificarea săracilor pentru protejarea bogaţilor. Exterminarea săracilor a început încă din secolul XX prin 2 Războaie Mondiale (programate fiecare cu vreo sută de ani înainte), deşi motivul e un abuz. Dacă mergi să cumperi ceva de la supermarket nu mai cumperi viaţă din piaţă, ci chimicale, tumori şi cancer; orice alt produs sau obiect o dată achiziţionat, după ce l-ai scos din magazin îşi pierde 30% din valoare şi după o zi de utilizare preţul său scade la jumătate, dar toţi oamenii cumpără mereu câte ceva deşi nu prea au nevoie de acel ceva, şi de cele mai multe ori cu preţul sudorii pe o lună de zile!

Cu toate acestea apar mereu reguli peste reguli, obiceiuri peste obiceiuri, tradiţii peste tradiţii, deşi când prima creaţie devine un schelet, pe acel schelet apare o nouă creaţie, cineva construieşte din stihiile naturii o creaţie care se autodistruge exact prin aceleaşi stihii, pentru ca apoi cineva să vină şi să reconstruiască o altă creaţie şi mai mare şi mai frumoasă, care şi ea la rândul ei se va autodistruge la fel ca prima sau precedenta, că nu mai contează, ca în desenele animate cu cei 3 purceluşi şi lupul cel rău, dar de ce purceluşi, dar de ce lupul cel rău? Etc.

Dacă ar fi fost să se nască deja un Super Geniu pe planetă sau să se întrupeze vreun Dumnezeu din afara planetei, ce putem observa la început de secol XXI? Hm! Desene animate! Război! Criză economico-financiară globală! Vremuri negre, vremuri sumbre – UMBRE! În America preşedinte de culoare pentru prima dată! Ben Ladden de culoare şi el! Să fi venit oare vremea negrilor să înnegrească viaţa pe Terra deoarece albii au albit-o destul?!

Totuşi vremurile par mai degrabă o drojdie decât orice altceva… Să fie oare vorba despre nunta din Cana Galilei unde Iisus este forţat cu blândeţe de către mama sa să facă prima minune, preschimbând apa în vin (şi din nou şi acum în era vărsătorului) ca mesenii să dojenească mirele pentru că pune pe masă vinul mai prost la început şi abia apoi pe cel mai bun? Sau să fie vorba doar de o cafea luată de pe foc şi turnată în grabă în ceaşcă şi dată pe gât în viteză cu tot cu zaţ, pentru că Super Geniul Planetei are multe de făcut şi deja se grăbeşte să treacă peste acest preludiu?